Saptamana trecuta, mai multe infractiuni violente comise de cetateni romani in Italia au starnit valuri de proteste, dar si violente din partea localnicilor. Reactia autoritatilor a fost, de asemenea, ferma.

I-am solicitat un interviu pe aceasta tema Renatei Weber, europarlamentar roman care s-a implicat in chestiunea comunitatilor romanesti din strainatate.

De asemenea, va oferim si opiniile a doi romani, Cristian Luca si Mihail Ivan, care traiesc in Italia.

Cum se explica noul val de rasism si xenofobie a italienilor? Care e rolul politicienilor? Dar al presei?

Campania impotriva romanilor, dar si impotriva altor persoane, venite din fosta Iugoslavie sau de pe alte continente, a inceput de mai multi ani. Romanii au fost cu precadere o tinta pentru ca se apropia momentul integrarii in UE. Prin 2006, cand discutam cu jurnalisti italieni din presa centrala si locala, era evident ca orice faceau romanii nu era bine. Nu erau respinsi doar cei care comiteau infractiuni (ceea ce era de inteles), ci si cei care faceau activitati necesare, de exemplu ingrijirea varstnicilor sau a copiilor. In cazul lor, reprosul era ca acceptau slujbe sub calificarea lor! Perioada aceea a coincis cu intrarea politicienilor italieni in (pre)campanie electorala. Chiar si dupa aderarea noastra la UE, premierul Romano Prodi vorbea despre romani ca si cum ar fi fost din afara spatiului comunitar. Pe fondul acesta, opozitia de la acea data, de dreapta si extrema dreapta, n-a facut decat sa supraliciteze tema strainilor aflati in Italia - cetateni europeni sau nu - si pericolul pe care ei l-ar reprezenta pentru siguranta cetatenilor italieni.

De cand a venit la guvernare, Cabinetul Berlusconi, plus aliatii din Liga Nordului au actionat constant in directia accentuarii xenofobiei. Cand parea ca lucrurile s-au mai linistit putin, a aparut criza economica si financiara,