"Acest Guvern, bazat pe parteneriatul dintre PSD si PDL, daca nu rezolva si problemele structurale ale Romaniei, de modernizare, practic nu-si poate justifica existenta. Un guvern cu o majoritate confortabila trebuie sa duca mai departe procesul de modernizare a Romaniei", a declamat premierul Emil Boc la Cluj, cu ocazia instalarii, sambata, a noului prefect. Declaratia prim-ministrului ridica o serie intreaga de probleme. Cea mai mica tine de context. A vorbi despre modernizare cand consfintesti repolitizarea functiei de prefect, cu argumentul ca si fostul guvern a facut acelasi lucru, este un nonsens. Iar cea mai mare este ca "procesul de modernizare a Romaniei" ar fi avut sanse sa fie dus mai departe numai daca parteneriatul dintre PSD si PDL nu ar fi existat deloc.
La numai doua luni de la depunerea juramantului, Guvernul Boc confirma cele mai negre previziuni. Bugetul – adoptat in chinuri si cu o intarziere fara precedent din 2002 incoace – reuseste incredibila performanta de a nemultumi pe toata lumea fara sa ofere nimic in schimb. Nu presupune reierarhizarea sala-riala a angajatilor statului si desfiintarea privilegiilor de casta, nu-i apara suficient pe cei mai vulnerabili si nu ajuta companiile sa-si mentina rolul de angajatori pentru cat mai multi platitori de taxe. Dar la doua zile de la adoptare aflam cu stupefactie ca abia acum vine vorba de masuri anticriza. Mircea Geoana a declarat ca obligatia PSD in fata acestui buget imperfect este sa vina "cu un plan de stimulare economica, unul de pastrare a locurilor de munca, plan oferit dezbaterii publice si Coalitiei, pentru a deveni un plan anticriza coerent".
Inseamna, textual, ca perspectiva de a avea, ca orice tara stabila din secolul XXI, un buget adoptat la timp, nu a fost spulberata de preocuparile anticriza ale celor doua partide de guvernamant. In mod evident, PSD si PDL au fost
