Se pare că există voci în lumea largă care cârtesc împotriva vaccinurilor. Unii mai radicali au vorbiri menite chiar să desfiinţeze vaccinurile, considerându-le inutile, ba chiar aducătoare de rău. Acum, omul obişnuit pare tentat să nu înjure vaccinurile, că despre poliomielită nu mai vorbeşte nimeni.

Cândva, poliomielita era o spaimă ce trăgea alarma că o epidemie de această boală în şcoli omora copiii, iar pe unii îi lăsa betegi cu un picior inutilizabil, cu paralizii etc. Vaccinarea împotriva poliomielitei a gonit boala. După cum vaccinul a eradicat şi varicela. O altă informaţie arată că vaccinarea obligatorie impusă tuturor sugarilor acum 15 ani în România a redus la jumătate frecvenţa îmbolnăvirilor cu virusul hepatic B. Profesorul Adrian Streinu Cercel, directorul Institutului de Boli Infecţioase "Matei Balş", susţine că a contesta vaccinurile reprezintă o mare eroare. Şi apoi vaccinul din anii 2000 se face prin inginerie genetică. Pentru un agresor (microb/virus) există un singur tip de limfocit B (veritabil poliţist de proximitate). Acest limfocit B potrivit doar pentru un anume agresor se fixează pe acel tip de agresor şi produce anticorpi pentru a-l omorî. Vaccinul specific creează deci anticorpi specifici meniţi unui anume microb sau virus. Dar vaccinul respectiv fabrică şi limfocite care dorm în organism, dar care au memorie. Aşa că, în momentul când, de-a lungul vieţii omului vaccinat, apare un microb sau un virus împotriva căruia s-a făcut vaccinul, limfocitele ce dorm se trezesc şi îşi amintesc că trebuie să fabrice rapid anticorpi specializaţi în gonirea agresorului respectiv. Un alt exemplu se referă la pneumococul care dă infecţii şi otite cu supuraţie, şi meningite, şi pneumonii, care omoară sau lasă oameni paralizaţi. Organizaţia Mondială a Sănătăţii trage alarma că în lume mor 1,7 milioane de copii din cauza acestui pneumococ.