Unul dintre motivele pentru care leul s-a depreciat atat de repede si atat de mult in ultimele luni apare destul de clar in rapoartele agentiilor de rating de saptamana trecuta. Aceste rapoarte lasa se se inteleaga ca tari din Europa de Est, printre care si Romania, nu ar putea sa-si onoreze datoria externa privata pe termen scurt. Datoria privata pe termen scurt, scadenta in 2009 este de 100 miliarde de euro (plus sau minus).

La inceputul acestui deceniu, firme cu capital strain au inceput sa investeasca in Romania. Modul cel mai extins a fost acela de a constitui o firma romaneasca cu un capital social mic cu restul investitiilor derulandu-se prin imprumuturi. Din punct de vedere formal, cel mai avantajos mod de imprumut este cel pe termen scurt, cu imprumutul reinnoindu-se la scadenta.

Asadar, din punct de vedere al bilantului firmei cu sediul in Romania, apar inregistrate ca active in principal active pe termen lung (terenurile achizitionate, imobilele, utilaje, echipamente, alte mijloace fixe) iar ca pasive sunt inregistrate pasive pe termen scurt, de obicei catre firma mama (straine). Din punct de vedere al bilantului individual al firmei mama, activele sunt imprumuturile pe termen scurt catre filiala din Romania. In schimb, in bilantul cosolidat al grupului care contine atat firma mama cat si firma din Romania, imprumutul dintre cele doua entitati se elimina, bilantul consolidat continand activele pe termen lung ale filialei din Romania.

Daca o firma mama ii cere filialei sa-si plateasca integral datoriile, filiala va vinde activele pe termen lung probabil pe pierdere si, daca avea si capitaluri proprii negative, atunci va intra in faliment. In acelasi timp, firma mama din strainatate va inregistra pierderea si ar putea sa intre si ea in dificultati cu bancile din tara mama. Ca tara, Romania va suferi doar din diminuarea activi