Mai bine de două luni au trecut de la formarea coaliţiei de guvernare PSD - PD-L, iar problemele sunt departe de a fi rezolvate. Dacă în unele judeţe împărţirea influenţei întâmpină dificultăţi, în altele, colaborarea dintre social-democraţi şi democrat-liberali este greu de impus.

La centru, lucrurile s-au rezolvat relativ repede şi, cel puţin declarativ, pe placul ambilor parteneri politici, însă, în teritoriu, situaţia este mult mai complicată. „Democraţi" din fire, pesediştii ştiu cum să acţioneze astfel încât să nu rateze nicio oportunitate. Aşa se face că, deşi, declarativ, n-au vrut să fie la guvernare, pentru binele şi stabilitatea ţării s-au „sacrificat" şi au acceptat parteneriatul cu PD-L-ul, duşmanul declarat din legislatura anterioară, partidul pe care l-au izolat şi l-au transformat într-o plantă de decor pentru o bună perioadă. În schimb, rezultatul obţinut în alegerile locale precedente şi speranţa că vor ajunge să guverneze singuri i-au determinat pe social-democraţi să-şi continue „căsnicia" cu liberalii. Aşa şi-au menţinut diverse funcţii în administraţia publică locală şi nici nu şi-au periclitat afacerile. Numai că scrutinul parlamentar le-a dat calculele peste cap şi, de voie de nevoie, activiştii cu carnete roşii din teritoriu, „dedicaţi" liberalilor şi cu jurămintele rostite, s-au trezit că trebuie să-şi schimbe „consoarta". Numai că schimbarea macazului este greoaie. Obişnuinţa şi relaţiile stabilite nu pot fi date deoparte aşa, deodată, iar conducerea centrală a PSD se eschivează prevalându-se de libertatea acordată filialelor de a-şi alege „partenera", chipurile, pentru a servi interesul comunităţilor. Şi uite aşa, în multe zone ale ţării, menage-ul a trois este de actualitate şi nepedepsit de lege.

De cealaltă parte, insistenţa PD-L-ului de a oficializa legătura cu PSD şi în teritoriu nu are la bază sentimentele profunde