Timişoara porneşte cu handicap returul. Nu e vorba de cele 6 puncte luate de TAS, nici de divorţul de Uhrin. Sîmbătă, la partida cu FC Argeş, Nicolae Secoşan va fi doar spectator. S-a retras pe 29 noiembrie, după meciul Poli Timişoara - FC Braşov 4-0. A pus punct după 40 de ani, timp în care s-au schimbat antrenori, conducători, jucători. Doar glasul ce anunţa golurile alb-violeţilor era acelaşi. Uneori, o echipă poate fi doar o Voce. Dacă Domozină a fost vocea Craiovei, suporterii Politehnicii au vibrat alături de Nicolae Secoşan. Va fi ciudat să nu mai auzim clasica formulă, "Secoşan, ai legătura".
- Aţi jucat fotbal la "pitici" lui Poli. De ce aţi renunţat la fotbal?
- Am jucat la «pitici» cu nişte colegi de clasă. Ne plăcea «Ştiinţa» Timişoara, aşa se numea pe atunci. Ne-a pregătit celebrul inter al Ripensiei, Zoltan Beke, Dumnezeu să-l odihnească. Am jucat extremă dreaptă la «desculţi», aşa se numeau, deşi nu jucam în picioarele goale, aveam tenişi. Am prins şi stadiul încălţărilor cu crampoane, dar foarte puţin. Într-una din zile, am plecat la Lupeni să văd Ştiinţa - Minerul şi pe atunci în deschidere jucau echipele de tineret-speranţe. M-au văzut cei din conducerea echipei de tineret şi m-au abordat. «Mă, tu nu cumva joci fotbal la Ştiinţa?» «Ba da! », le-am răspuns. «Ce cauţi aici?», m-au întrebat. ;Am venit să văd meciul», le-am explicat. «Ai buletinul la tine?» Aveam vreo 15 ani, avem buletinul. «Dă-l încoace că sîntem în criză de efectiv, n-avem decît 10 oameni». Eu m-am îngălbenit, cum să joc eu, că nu mă ajuta nici fizicul, nu eram de nici un folos. Ei se gîndeau la alceva. «Ne dai doar buletinul şi pe numele tău o să joace maseorul». Ăsta, era unul Roli, un tip masiv, sănătos, uns cu toate alifiile. A intrat el în teren, dar pe foaia de arbitraj apare, dacă există în arhivele federaţiei, numele lui Nicolae Secoşan, care n-a jucat de
