Criza mondială va atrage grave tulburări politice la nivel global. Gideon Rachman, editorialist la Financial Times, încearcă să schiţeze, în "visul său distopic", un scenariu despre lumea din 2012.
La 7 noiembrie 2012, Sarah Palin, noul preşedinte al SUA, primeşte telefoane de felicitare de la liderii străini. Primul este Lieberman, premierul Israelului, urmează preşedintele rus, Putin. Cinci lideri, fiecare pretinzând că vorbeşte în numele UE, sunt lăsaţi să aştepte. Cât priveşte China, Palin nu vorbeşte cu liderii ei după ce a făcut campanie împotriva "manipulatorilor de valută comunişti de la Beijing".
Chinezii au rezistat tentaţiei de a o numi pe doamna Palin "câine capitalist", dar limbajul maoist revine.
Comuniştii au abandonat planurile de privatizare, investind masiv în CAP-uri (cooperative agricole). Această politică îşi merită numele de "Marele salt înapoi". Testarea cu succes de către Iran a unei arme nucleare în 2011 a împins şi mai spre dreapta electoratul din Israel, Avigdor Lieberman câştigând alegerile cu sloganul "Bombardaţi-i cât sunt la toaletă". Până în 2010, Putin se va fi reinstalat la Kremlin. Preşedintele Medvedev s-a retras, dar a fost arestat un an mai târziu. În 2011, guvernele democratice instabile din Ucraina şi Georgia au căzut după săptămâni de tulburări populare. Ruşii sunt bănuiţi că au orchestrat evenimentele.
POŞTAŞUL ŞI GOSPODINA
Preşedintele francez, Nicholas Sarkozy, devine figura dominantă în UE. Divorţul de Carla Bruni şi mariajul cu Madonna îi distrag puţin atenţia. În 2011, retrage Franţa
din sistemul european privind concurenţa şi ajutoarele de stat, apoi indică tuturor băncilor şi conglomeratelor industriale franceze să facă 90% din investiţii în ţară.
Pe plan intern, el se află sub presiunea de a merge în direcţia naţionalistă mai departe d
