În zilele premergătoare intrării în postul Paştelui, acoperiţi în întregime cu blană de oaie, bănăţenii se transformă în „nărozi”, „berbeci” sau „urşi”, participând la un carnaval cu adânci rădăcini precreştine, un ritual care anunţă învierea naturii, dezlegarea de toate relele şi atragerea binelui. Sursa: Adi PîclişanSursa: Adi Pîclişan

1 /.

„Lăsata secului” marchează începerea anului agricol şi se serbează zgomotos de întreaga comunitate.

Tradiţie veche de sute de ani

Ieri dimineaţă întreaga comunitate din Slatina Timiş, judeţul Caraş Severin, a ieşit în stradă să petreacă „nărozii” sau „berbecii”. Tinerii „nenuntiţi” din sat au dat blugii pe blana de oaie, şi-au încins coajoace cu lâna la vedere cu talăngi zgomotoase la mijloc, iar feţele şi le-au acoperit cu obrăzare (măşti – n.r.) îmblănite şi ele.

Mascaţi pentru un carnaval aproape grotesc, arătările de speriat, chiuind năpraznic, urmaţi de câţiva lăutari, au pornit hora chiar în mijlocul satului. Alaiul a mers din casă-n casă, gospodarii cinstindu-i pe ”alungătorii de rău” cu răchie de prune, ouă şi clisă.

„Azi e zăpostitu, lăsata secului, adică ziua nărozilor. Orice prostie ar face ficiorii, nici poliţia nu intervine”, povesteşte Brânduşa Babeu. La ritual participă numai băieţii neînsuraţi, până-n 25 de ani. Li se spune nărozi şi au dezlegare la orice excese comportamentale. Opresc maşini dansând frenetic în jurul lor, iar când prind la înghesuială vreo fată, îi spoiesc faţa cu „boază” (vopsea – n.r.) sau vaselină.

După ce au alergat jumătate de sat, „berbecii” s-au întâlnit la prânz cu „năroagele” – partenerele lor de carnaval, alţi tineri, deghizaţi de data aceasta în femei. Teodosia Agheseu s-a pregătit din timp pentru trecerea alaiului, amintindu-şi cum era în tinereţe. ”Pe vremea mea, noi fetele ne făceam poale noi, cu co