SIF-urile la 11.000 de puncte acum zece zile au fost o confirmare a capcanelor bursiere şi, pe bună dreptate, tranzacţionarea seamănă acum cu drumurile din Afganistan: periculoase şi mortale. Cei care anunţau revenirea bursei în 2008 şi în 2009, sunt acum perplecşi: „Nu înțeleg cum de s-a întâmplat asta“ sau „E prea mult, trebuie să se întoarcă“. Orice criză apare ca un conflict între structuri incompatibile, se dezvoltă prin distrugerea celor vechi

SIF-urile la 11.000 de puncte acum zece zile au fost o confirmare a capcanelor bursiere şi, pe bună dreptate, tranzacţionarea seamănă acum cu drumurile din Afganistan: periculoase şi mortale. Cei care anunţau revenirea bursei în 2008 şi în 2009, sunt acum perplecşi: „Nu înțeleg cum de s-a întâmplat asta“ sau „E prea mult, trebuie să se întoarcă“.

Orice criză apare ca un conflict între structuri incompatibile, se dezvoltă prin distrugerea celor vechi și înlocuirea lor cu altele, cel puțin noi (nu neapărat mai bune). Finalul procesului este începutul unei perioade de tranziție cu noile structuri. La fel și cu sistemul bursier. La sfârșitul crizei, va deveni sistemul bursier românesc mai bun sau măcar schimbat? Greu de răspuns pozitiv luând în calcul realitatea și extrapolarea ei. Criza este o realitate la bursă, noul (o bursă cu acoperire și educație largă, în spirit european) este în luptă cu vechiul (romantismul cuponiadelor, banul obținut „șmecherește“, incompeteța multora din industria bursieră). Pe frontul schimbărilor nu se vede activitate. Nu că ar fi secretă, dar nu există. Se speră, se visează, cu consecințe fatale, că va veni o minune, că străinii vor salva bursa românească prin reîntoarcerea lor la cumpărare. Să uităm acest scenariu.

Bursa trebuie și este obligată să se dezvolte cu mijloace locale. Băncile străine nu știu cum să acopere expunerile iresponsabilității lor în Europa de Est: num