Ce legatura este intre situatia romanilor din Italia si cea a aceluiasi grup in Covasna-Harghita? Simplu: se isterizeaza pe tema ei doar cei care nu dau niciodata pe acolo. Numai acestia pot crede legenda ca esti atacat pe strada daca vorbesti romaneste prin asemenea locuri. Eu, care de ani de zile merg regulat de mai multe ori pe an in ambele locuri (in ungurime, ca am prins drag de regiune dupa ce am scris "Transilvania subiectiva"; in Italia, ca am devenit un vorbitor popular in scoli de vara), nu am avut niciodata parte de vreun incident, desi nu mi-am ascuns nationalitatea; dimpotriva, m-am bucurat de cel mai amabil tratament, desi nu stiu ungureste, iar italiana mea e precara. Bineinteles insa, nu i-am cautat pe localnici in gura la greseli de gramatica romana (am zis mersi ca ma inteleg cat de cat cu ei) si nu m-am apucat, ca o victima a persecutiei italienilor prezentata pe prima pagina a ziarului Cotidianul, sa sparg o masina intr-un loc plin de lume.
Cred ca, daca supui regulat pe cea mai pasnica populatie unor asemenea teste de toleranta, risti, intr-adevar, sa o vezi picand la ele. De asemenea, nu m-am simtit indemnata sa sar sa injur pe orice dobitoc de ziarist italian care pune paie pe foc pentru ca barbatul meu are o intreaga familie in Italia, iar aceste rude naturalizate de trei generatii sunt totusi niste vajnici urmasi ai lui Iorga, care potopesc postele redactiei pe acolo cu scrisori de aparare a neamurilor de la Rasarit.
Dar problema e aici, nu acolo. In loc sa ne rusinam cat de cat ca exodul nostru in Italia a dus la o adevarata invazie de compatrioti criminali intr-o tara care era un adevarat paradis acum vreo zece ani, cand am petrecut un an in Florenta (exact cu un an inainte de ridicarea vizelor Schengen), identificarea nationala cu diverse bestii scapate de la turma de la noi ca sa lupte eroic cu civilizatia din Penin
