Teatrul Municipal Baia Mare Poveşti adevărate complet inventate despre Baia Mare de Peca Ştefan Regia: Ana Mărgineanu Scenografia: Mihai Vălu Linie muzicală: Peca Ştefan Aranjament muzical: Călin Ionce Coregrafia: Andreea Duţă Cu: Ioan Codrea, Gabriela Chirilă, Gabriela Del Puppo, Sorin Miron, George Costin, Sanda Savolszki-Florea, Ionuţ Mateescu, Kriszta Vălu Orchestra: Petru Damşa, Iuliu Ţoca, Vasile Pop, Ionuţ Mateescu, Călin Ionce Dacă e să ajungeţi la capătul celălalt (faţă de Bucureşti…) al României, la Baia Mare, şi vă puteţi permite o seară „pierdută“ la teatru, duceţi-vă, chiar dacă spectacolul e mai degrabă pe sufletul băimărenilor, să vedeţi Poveşti adevărate complet inventate… ca să constataţi că mai sînt actori de tipul lui Woody Allen. Pe unul îl cheamă Sorin Miron, e un comic fin, intelectual (deh, Woody Allen oblige), din seria candizilor veşnic stîngaci, a lei-paraleilor timizi, care ţin pistoale în mînă doar pentru a le scăpa la prima ocazie, ca să ajute eroic o doamnă să treacă strada. Sau care consolează un copil care-a rănit un animal, adormind în final, înaintea copilului, în patul părinţilor, strîngînd în braţe cămaşa de noapte a fostei soţii (nu, imaginea nu e din montarea Anei Mărgineanu, ci din Fima lui Amos Oz). Întorcîndu-ne, totuşi, la Poveşti adevărate complet inventate despre Baia Mare de Peca Ştefan, în regia Anei Mărgineanu (cu care dramaturgul are o colaborare explozivă în anii din urmă, la producţiile de la Teatrul LUNI de la Green Hours cu The Sunshine Play şi Bucharest Calling), spectacolul e primul dintr-o (sper) serie, Despre România, numai de bine, dedicat comunităţilor urbane mici (din Maramureş va continua la Piatra Neamţ), adresat lor şi bazat pe o documentare la faţa locului. „Experimentul“ de la Baia Mare exploatează două teme foarte specifice oraşului: pe de o parte, exploatarea minieră a aurului, pe de altă parte,