Centrul, pentru a nu fi simpla pozitionare oportunista, trebuie sa fie nemiscat, nu trebuie sa se prabuseasca odata cu lumea, ci sa reziste alunecarilor de inteles si demnitate pentru a ingadui restaurarea. Dar, pentru a fi nemiscat, centrul trebuie sa fie deasupra politicii. La inceputul anilor '90, toate partidele Romaniei erau de "centru". Apoi au devenit, toate sau aproape toate, de "centru-stinga". Apoi au devenit de "centru-dreapta". Fie de "dreapta", fie de "stinga", centrul nu ne paraseste niciodata. Centrul e cu noi. Armata e cu noi. Militia e cu noi. Securitatea e cu noi. Partidul e cu noi. Centrul, in cazul Romaniei, e deci comunismul. Care, prin oamenii, structurile si ideologia sa, e cu noi. Care e adevaratul pivot, adica centru, al vietii politice romanesti. Partid de "centru-dreapta" inseamna, deci, in traducere libera, partid de "stinga-dreapta". Daca vom intelege acest lucru, vom intelege si valenta, vocatia si virajele unor oameni politici de "centru-dreapta" precum Boc, Stolojan sau Videanu, sau de "centru-stinga" precum Nastase sau Geoana. Dar a intelege ce reprezinta acesti politicieni nu inseamna mare lucru. La urma urmelor, pina si ditamai regimul comunist din Romania, cu sutele sale de mii (ba chiar doua milioane, conform Academiei Civice) de morti, deportati, intemnitati si prigoniti nu reprezinta decit un episod marginal al unei lupte epopeice pentru "o lume mai buna si mai dreapta", o pervertire taraneasca a unei ideologii "bune in sine, dar aplicate gresit" de cadre cu nivel de pregatire necorespunzator. Ceea ce se intimpla in Romania nu intereseaza pe nimeni pentru ca e marginal, minor, neserios si complet lipsit de relevanta. Nu e civilizat. Ca atare, nici concluziile pe care le-am putea trage despre "centru" analizind minore aberatii locale de genul oamenilor politici pomeniti mai sus nu sint, oricit ar fi de reconfortante, reprezentati