Popor criminogen! Auzim tot mai des asta in legatura cu romii, in ciuda precedentelor istorice din care ar fi trebuit sa invatam sa identificam la timp riscul de deriva fascistoida spre care duce un asemenea discurs in care se confunda in mod voit faptul divers cu biologicul si cu fenomenul aculturalizarii. Multa lume, nu doar in Romania, dar si in Polonia, Ungaria, Slovacia, si oriunde aiurea, vorbeste despre tigani in bloc, fara nuante, fiecare reprezentant al majoritatii nationale crezand ca stie sa identifice un tigan. E ca si cum in cazul tiganilor nu ar mai functiona acel criteriu elementar de a-i lasa pe oameni sa se defineasca singuri. Ca si cum blestemul de a fi tigan ar imprima o marca infamanta indelebila, care traverseaza generatiile fara a mai putea fi stearsa vreodata, ca un fel de infierare radioactiva.
Nu doar in Romania, dar practic nicaieri in Europa de Est nu a fost propusa o discutie publica a "tiganitatii", nicaieri nu se pune problema definirii trasaturilor care compun identitatea tiganeasca. In cazul romilor se folosesc criterii care ar parea grosolane sau condamnabile daca ar fi aplicate altor grupuri. Desigur, adesea identificarea pare simpla. Romii care vorbesc unul sau altul din dialectele "limbii tiganesti" sunt romi. Scurt. Aici e simplu, identificarea se face prin limba, iar oamenii in chestiune revendica acea identitate. Dar nu e intotdeauna atat de usor, nu avem tot timpul la indemana criterii atat de clare, iar romii care inca mai conduc carute cu coviltir, care tipa in tiganeste la copii ("puradei", cum le spunem cu un zambet cunoscator-amuzat, ca si cum ar apartine altei specii, iar nu umanitatii) si ale caror femei ("pirande") au bani de aur in cozi, acei romi sunt astazi o minoritate peste tot.
In schimb, in partea noastra de lume un numar urias de oameni continua sa fie considerati "tigani", desi nu v