Rob Riemen este fondator şi preşedinte al Institutului Nexus, un centru internaţional de reflecţie intelectuală, şi totodată animator al dezbaterii culturale şi filozofice occidentale; în plus, este editor al revistei Nexus. Anul trecut, la Editura Crutea Veche, i-a apărut versiunea românească a cărţii Nobility of spirit (Nobleţea spiritului. Un ideal uitat), volum care s-a bucurat de un mare ecou în lumea intelectuală occidentală. În noiembrie 2008, autorul a fost prezent la Bucureşti şi şi-a lansat cartea la sediul ICR, alături de Vladimir Tismăneanu şi de H.-R. Patapievici. Prezentăm cititorilor un scurt interviu cu autorul Nobleţei spiritului. Traducerea din limba engleză îi aparţine lui Cristian Iacob Bogdan.
La întâlnirea de la Institutul Cultural Român din 18 noiembrie 2008 v-aţi mărturisit pasiunea de o viaţă pentru Thomas Mann. Cum l-aţi descoperit?
Am primit Muntele Vrăjit de ziua mea când am împlinit 20 de ani. Citind cartea, am realizat imediat că era despre mine. Eu eram Hans Castorp! Aceasta este însă de fapt diferenţa dintre impactul muzelor şi efectul divertismentului: muzele te ajută să descoperi lucruri despre tine însuţi; divertismentul te ajută să uiţi de tine însuţi. În orice caz, am citit şi recitit Muntele Vrăjit, iar pe parcurs întrebările lui Thomas Mann au devenit ale mele, viziunea mea asupra lumii s-a suprapus cu a lui. Datorită lui am ajuns să fiu interesat de umanismul european şi de nobleţea spiritului (aşa cum am menţionat şi în volum, acesta este titlul unei colecţii de eseuri pe care el le-a publicat în 1945)
Consideraţi titlul cărtii dumneavoastră demodat? Credeţi într-adevăr că nobleţea spiritului îşi are un rol în democraţiile contemporane? Nobleţea înseamnă aristocraţie, iar aristocraţia nu este sinonimă democraţiei.
Într-un eseu despre Goethe (aristocrat prin definiţie) şi
