Abraham Lincoln şi Woodrow Wilson se iubeau "invers".
Coincidenţă sau nu, preşedinţii Americii cu numerele cronologice de 15 şi 16 au fost bănuiţi de înclinaţii homosexuale. În fapt, termenul de "bănuiţi" nu e o alegere prea fericită. Ideea e că în acele vremuri, spun istoricii, în ce priveşte înclinaţiile homosexuale, opinia socială era alta. Mai precis, ca idee, nu erai obligat moral să-ţi declari interesele intime, iar în caz că totuşi, până la căsătorie, întreţineai "relaţii romantice" cu amicii tăi, chestiunea nu era de natură să ultragieze mediul înconjurător. Cu timpul însă, dată fiind importanţa figurilor respective în istoria lumii, diverşi au început să răscolească prin cearceafurile istoriei, ca să arate cu degetul ceea ce atunci fie nu se putea, fie n-ar fi stârnit prea multă excitare publică, chiar dacă s-ar fi putut şi s-ar fi făcut. Vorba aia, dorinţa nu-i tot una cu putinţa.
GAY. Presa de atunci, cu mult mai binevoitoare şi mai blândă decât jurnalismul tiranic şi acid de astăzi, îl numea "mătuşica Fancy" pe acela care se presupunea că-i e amant preşedintelui James Buchanan. În fine, o fi fost ea presa mai dulcică, dar sigur ascundea şi niscai moravuri murdare, de vreme ce apelativul folosit, pe lângă latura homosexuală la care face referire, conţine şi o cantitate considerabilă de trimiteri incestuos-scârboase. Mă rog. Ideea e că s-au descoperit scrisori ale unuia către celălalt, în care cel "abandonat" îl jelea pe dezertor, exprimându-şi totodată speranţa egoist-feminină că bruta sentimentală care l-a părăsit n-o să găsească un înlocuitor pe măsura celui lepădat. Ameninţări lacrimogene, suspine duioase, regrete siropoase. Adică tot arsenalul feminin, sub pana unui bărbat puternic. Mi-l şi imaginez pe preşedinte parfumând foaia scrisorii şi aşternând rândurile elegante cu peniţa, la marginea ferestrei, învăluit în furou
