SCRIITORUL DE LA PAGINA 3

Măsura exactă a scăderii nivelului de trai e la groapa de gunoi. Faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, a crescut semnificativ producţia de coji de cartofi. Nu e nepotrivit să vorbim despre producţie şi despre sociologi ai gunouiului, în orânduirea de consum.

Efectele crizei se văd mai bine la pubelă decât în rafturile magazinelor. Un chinez, director al unei industrii de biogaz, mergea şi mai departe, într-un film dat la National Geographic, şi făcea analiza nivelului de trai în laboratorul unde se studia structura chimică a fecalelor, dintr-o regiune aflată în recesiune economică.

Starostele salubrităţii din Bucureşti, onorabilul Silviu Prigoană, e un observator avizat al modificărilor pe piaţa gunoiului. La noi, e exagerat să vorbim despre o piaţă a gunoiului urban, dar în ţările unde aproape totul se reciclează formula e în uz cu tot temeiul. Silviu Prigoană constată că nu demult plecau spre groapa de gunoi zilnic zece camioane cu mobilier declasat şi cu obiecte mari. Acum, “producţia” de lucruri lepădate, dar care la o adică ar mai fi putut fi folosite o vreme, a scăzut drastic: un camion pe săptămână. Faptul are consecinţe şi în nivelul de trai al angajaţilor salubrităţii, care recuperează mai puţine reciclabile. Ce să recuperezi din cojile de cartofi?

Spre deosebire de guvernanţii din ţările cu economii de consum productive şi-n materie de gunoi, ai noştri consideră problemele gunoiului cu multă suficienţă. Dacă mergi cu trenul spre Iaşi, bunăoară, eşti şocat de imaginea câmpurilor cotropite de sticle şi pungi de plastic. Vântul împrăştie de la gropile de gunoi comunale ambalajele uşoare şi modifică nu numai peisajul, ci şi compoziţia solului. Înainte de război, satele noastre nu aveau gropi de gunoi, pentru că gunoiul de grajd conta ca îngrăşământ şi ţăranul nu prea avea ce