Un roman de peste 900 de pagini, scris in franceza de un autor american in varsta de 39 de ani, Jonathan Littell, necunoscut publicului pana la aceasta prima carte a sa. Se numeste Binevoitoarele si a fost distins in 2006 cu Premiul Goncourt si cu Marele Premiu al Academiei Franceze. A aparut luna trecuta si in romaneste, la Editura RAO, in traducerea lui Vasile Savin, care se achita constiincios de o indatorire coplesitoare.

O carte zguduitoare – pe alocuri greu de citit, cu parti prea lungi sau prea inutil detaliate, care ne face sa retraim monstruozitatile celui de al doilea razboi mondial. Volumul are drept personaj principal un fost ofiter SS – intelectual rafinat devenit tehnician al ororii. Dupa razboi, si-a pierdut urma, n-a fost niciodata implicat in ceva, a ajuns directorul unei fabrici de dantela, e casatorit si are copii si, totusi, se apuca de aceasta confesiune. „Nu a fost niciodata nevoie sa-mi scriu memoriile ca sa ma justific, fiindca nu am nimic de justificat, si nici ca sa castig bani, caci imi castig destul de bine traiul asa. (...) Nu regret nimic: mi-am facut treaba, asta-i tot. Cat priveste chestiunile mele de familie, pe care poate ca le voi povesti, acestea nu ma privesc decat pe mine; in ce priveste restul, spre sfarsit, fara discutie ca am cam fortat limita, dar nu mai eram chiar eu insumi, nu mai stiam ce sa fac, de altfel totul in jur se rasturna, nu am fost singurul care-si va fi pierdut capul, trebuie sa recunoasteti. (...) In pofida cusururilor mele, si au fost nenumarate, am ramas unul dintre cei care cred ca singurele lucruri absolut necesare vietii omenesti sunt aerul, mancatul, bautul, excretia, si cautarea adevarului. Restul este facultativ."

Cine este Jonathan Littell?

Scriitor american de origine evreiasca (familia lui a parasit Rusia la sfarsitul secolului al XIX-lea pentru a se stabili in Americ