Criza afecteaza si productia editoriala. Asadar, nu numai ca s-a purces la restructurari de personal – mai pe româneste, au fost dati afara oameni din edituri –, dar vom avea si rafturi goale in librarii. Drept dovada, imaginile care insoteau stirea TV chiar ne aratau niste rafturi de pe care cartile disparusera. Solutia, pentru ca un material care se respecta "pune concluzii", ca in vechile sedinte de partid, este interventia statului.
Acest "stat" este ceva foarte nebulos in mintea multora dintre noi. Pâna mai ieri blamat, creditat drept piedica in progres, sufocant pentru economia de piata si deci pentru libera initiativa, statul a devenit peste noapte (peste noaptea prelungita a crizei) o manta de vreme rea. Nu doar atât, ci si o manta obligatorie: bancile vor sa fie ajutate de stat, constructorii de masini vor interventia (ajutorul) statului, producatorii de ace de cusut, masini de dat gauri si accesorii absolut necesare avântului tehnologic apeleaza acum la stat. Domnul Mircea Lucescu transmite din Ucraina mesaje disperate ca Rapidul sa fie ajutat de stat (recte Ministerul Transporturilor sau Primaria Generala a Capitalei), pentru ca un asa club-fanion al sportului românesc sa nu falimenteze ajungând in Divzia B, pe unde de altfel a mai fost chiar si fara falimente.
Inainte de a va spune ce stiu eu ca este statul, sa va mai aduc aminte cateva maruntisuri din trecutul nu foarte indepartat: ani de zile, bancile au "camatarit" banii, oferind deponentilor dobânzi chiar sub rata inflatiei si creditând, cu aceiasi bani, pe niste dobânzi exorbitante. Uitati-va un pic peste raportarile bancilor din anii trecuti si veti observa ce sume colosale erau trecute in contul profitului net. Nici viata zilnica nu se sustragea legilor economiei de piata (cererea si oferta dicteaza pretul): taxiurile afisau un sfidator tarif de 3,5 lei/km, iar boi