Herpesurile apar de obicei în cele mai nepotrivite momente, înaintea unei întâlniri de afaceri sau în ajunul unui eveniment important. Neplăcută la vedere, dar şi foarte dureroasă, leziunea apare de obicei la nivel bucal sau genital. În general, se consideră că herpesul nu este o afecţiune prea gravă şi că se poate trata foarte uşor. O caracteristică importantă a virusului herpetic este însă faptul că, o dată infectată, persoana rămâne aşa pentru toată viaţa. „Herpesul este o boală infecţioasă determinată de virusul herpetic, caracterizată prin latenţa infecţiei şi multiplele recăderi, iar clinic, prin manifestări variate, de la forme localizate în diferite ţesuturi şi organe, până la herpesul generalizat”, explică medicul braşovean Ştefania Cristache. Specialiştii apreciază că aproximativ o treime din populaţie a luat contact cu virusul herpetic.
Contactul cu
zona infectată
Virusul se transmite prin contactul cu persoanele care au leziuni active (care au semne de infecţie), dar şi prin contactul cu cei care nu au leziuni active. Se mai transmite de la mamă la copil, la trecerea prin canalul vaginal la naştere, prin contactul cu saliva infectată, la nivelul leziunilor traumatice, şi mai puţin prin obiecte contaminate. După infecţia primară, virusul se instalează în ganglionii din apropierea locului de infecţie, de unde este reactivat cu sau fără cauza favorizantă, de obicei însă în perioade de scădere a imunităţii organismului. În perioade de febră, în perioada menstruaţiei, din cauza stresului, din cauza expunerii prelungite la soare, din cauza unor traumatisme locale sau în perioadele de slăbire a sistemului imunitar, virusul apare la suprafaţa pielii în locul unde a fost prima infectare sau foarte aproape de acesta. Transmiterea virusului Herpes Simplex se face prin contactul cu zona infectată în timpul acestor momente de erupţie (pusee