Cu prilejul îmbrâncelii dintre interlopi în mallul Plaza, bravului nostru ministru de interne i-a scăpat pe gură un porumbel de toată frumuseţea: bătăuşul Eugen Preda, deşi încadrat ca agent principal de poliţie la Braşov, nu a funcţionat niciodată ca poliţist.

Contribuabilul află astfel chiar de la ministru că l-a plătit din impozitele sale pe Eugen Preda doar ca să fie interlop full-time. Putem presupune că, dacă nu s-ar fi luat la harţă cu băieţii de la BGS, ar fi continuat să-şi primească şi astăzi salariul de bugetar, cu sporuri cu tot.

Nu trec trei zile şi ministrul anunţă solemn arestarea fiorosului suspect Serghei Gribenco. Presa scrie însă că Gribenco ar fi, de fapt, colaborator al poliţiei, scos din joben la momentul potrivit. Indicii ar fi destule în acest sens: periculosul infractor a fost ridicat fără să opună rezistenţă; în 2004, când Tribunalul Sălaj i-a redus pedeapsa la care fusese condamnat pentru înşelăciune în formă continuată, procurorii nu au făcut recurs; iar ulterior poliţia nu a făcut niciun efort să-l găsească pentru a-l forţa să-şi execute pedeapsa. Mai mult, a fost amendat în trafic de două ori fără să fie reţinut. Privită la rece, dincolo de isteria televiziunilor şi şmecheriile consilierilor de imagine, această mare izbândă a poliţiştilor capătă tot mai mult aspectul unei înscenări şi ne întăreşte suspiciunea de complicitate dintre interlopi, poliţişti şi politicieni.

De altfel, această suspiciune nu datează de ieri, de azi. Pe vremea guvernului Năstase, s-a făcut mare caz de arestarea Cămătarilor. S-a scris în presă că aceştia din urmă ar avea legături cu importanţi oameni politici, care s-ar fi îmbogăţit investind în camătă şi percepând comisioane pentru a tolera activităţile interlopilor. Nimeni nu a cercetat însă niciodată aceste legături primejdioase şi nici Cămătarii nu le-au trădat. Oare pentru