O carte pierduta a autorului lui David Copperfield ar fi putut arunca o lumina surprinzatoare asupra relatiei scriitorului cu un numar impresionant de femei de joasa conditie…
Profesorul John Bowen, de la Universitatea din York, autor specializat in literatura secolului XIX, scrie, pe www.entertainment.timesonline.co.uk, o cronica plina de empatie la o carte semnata de Jenny Hartley: Charles Dickens si casa femeilor cazute. Daca va ganditi ca marele scriitor englez frecventa cu regularitate vreun templu al placerilor, ei bine, tare va inselati! Intr-adevar, timp de o decada si ceva, incepand cu anul 1847, el a organizat si condus la Shepherd’s Bush o casa pentru prostituate, hoate, escroace si femei labile psihic (dintre cele cu mai multe incercari de sinucidere la activ), insa initiativa sa a fost una demna de toata lauda. Cu ajutorul bogatasei Angela Burdett-Couts, o filantroapa care a mostenit o avere imensa de la tatal si bunicul ei, parlamentarul Sir Francis Burdett si, respectiv, bancherul Thomas Coutts, el a pus bazele asezamantului Urania, un azil-model pentru femeile batute de soarta dar considerate reeducabile. Excentrica baroneasa, care, in 1881, la 67 de ani, s-a maritat cu secretarul sau american (cu mai bine de trei decenii mai tanar), isi urmarea proiectele de binefacere cu o rara tenacitate.Propria casnicie, care, lucru remarcabil, in ciuda decalajului de varsta, a durat un sfert de secol, poate fi considerata doar cel mai neinsemnat proiect de acest gen. Ea a ajutat numerosi oameni aflati in situatii critice si a organizat multe campanii caritabile, fiind, de altfel, supranumita "Regina saracilor". Urania a fost, insa, un proiect la care, dincolo de donatiile sale regulate si consistente, contributia de zi cu zi a lui Dickens - in fapt, autorul proiectului – a fost una determinanta. Cea mai mare mostenitoare a epocii victoriene si