Georgia Lavric

Din punct de vedere iconografic şi stilistic, spaţiul optim al Georgiei Lavric este cel bizantin şi postbizantin, cu hieratismul, cu tematica şi cu schemele compoziţionale consacrate. Dar arta sa nu este nicidecum un exerciţiu de pietate pură, oricît de multe ar fi temele creştinismului răsăritean care se regăsesc în majoritatea lucrărilor, pentru că dincolo de fascinaţia pe care o exercită asupra sa iconografia consacrată, mai există şi un alt motiv al interesului pentru această zonă stilistică şi morală; anume tehnica şi materialele. Folosind exclusiv materiale preţioase şi vechi - de la mătase la catifele şi la pluşuri, de la dantele şi broderii la firul de aur şi la perle, de la ţesătura ţărănescă frustă şi pînă la strălucirea preţioasă a odăjdiilor - pe care le recuperează fizic şi le reconstruieşte expresiv şi simbolic prin colaj, Georgia Lavric nu-şi găsea în nici o altă parte un cîmp de repere mai potrivit. Sonoritatea acestor materiale, parfumul lor arhaic, aerul acela arheologico-muzeistic, precum şi regimul lor astronomic şi moral marcat de crepuscul, rimează perfect cu nostalgia Bizanţului şi cu nostalgia nostalgiilor acestuia.

Însă dincolo de hieratismul formal şi de severitatea construcţiei, înfiorată de o autentică vocaţie spirituală, Georgia Lavric este o artistă voluptoasă şi senzuală, cu o mare capacitate de a vibra în faţa materiei şi de a-şi regiza bucuriile tactile. Obiectele tridimensionale însele sînt personaje ale acestui joc subtil, în care spontaneitatea juvenilă duce o luptă surdă şi tenace cu melancoliile maturului.

Daniela Făiniş

Daniela Făiniş nu face nici grafică, nici sculptură şi nici pictură sau, dimpotrivă, le face pe toate trei în acelaşi timp, şi ceva tapiserie pe deasupra, dar le face dintr-o perspectivă şi dintr-un unghi stilistic care nu sînt