Mircea Vintilă este singurul artist de la "vârful falangei folk" originar din Bucureşti. Are o stofă de aristocrat, un umor fin, de calitate, care nu este pe înţelesul tuturor, are snoave alese.
Adrian Păunescu spunea că există o marcă de cântec Mircea Vintilă: "Avem în Mircea Vintilă pe cel mai îndrăgit cântăreţ al valului care a spulberat multe prejudecăţi şi tot atâtea false glorii. Dar Mircea Vintilă nu e doar unul dintre vârfurile acestui val, ci şi prima - cea mai grabnic primită de public - soluţie, prima regăsire a unei generaţii într-o voce şi o chitară. Cu Mircea Vintilă începe un gen. Cu Mircea Vintilă începe un calendar. Cu Mircea Vintilă amurgeşte zodia farmecului şi se iluminează zodia adâncimii. Cu Mircea Vintilă nopţile încep mai târziu, iar dimineţile încep mai devreme. Există o «marcă de cântec Mircea Vintilă». O marcă de valoare!".
Actorul Adrian Pintea l-a văzut pe Ciocu ca fiind consonant cu William Shakespeare: "Singurul artist român care ar putea CĂNTA monologul «A FI SAU A NU FI» şi ar fi crezut fără nici o îndoială de publicul românesc şi de aiurea... Domnul Mircea Vintilă l-a avut, cu siguranţă, vecin pe Strada Popa Nan pe domnul William Shakespeare, în vremea aceea «artist şi fotograf»... Mulţumim, domnule Mircea Vintilă". Iar Aurel Mitran îl vede pe Mircea ca fiind un lord cazat acolo unde "Nu vin haiducii, sunt ospătarii/ Dulce iubito, eu sunt un cuc/ Cuibul meu află-l tu şi tâlharii,/ La Hanul lui Manuc"... "Este şi foarte politicos, reprezintă bucureşteanul interbelic. Este un personaj din «Craii de Curtea Veche». Un fel de Lordul John cazat pentru o scurtă perioadă la Hanul lui Manuc."
Acest lord nu reuşeşte să fie niciodată nervos. Dacă are vreo nemulţumire, este uşor ironic. Atât. "Nu are încrâncenare. Îţi transmite şi ţie starea de calm. Pare că nu-l atinge nimic din afară, are un siste
