Dragă Anca,
Dar oare pot eu judeca cele patru Evanghelii doar din punct de vedere literar? Nu sunt ele mai mult decât atât şi altceva? E drept că nu mi-ai pus o asemenea întrebare, însă presupun că sunt destui cititori în mintea cărora se iveşte. Răspunsul meu este da, pot. Din Biblie, atât din Vechiul cât şi din Noul Testament creşte literatura lumii. Atunci de ce să punem în paranteză latura literară a Evangheliilor? Ştii de unde mi-a venit ideea acestei scrisori? Mi-au căzut sub ochi două versuri din Psalmul 50: "Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi, / Spăla-mă-vei şi mai tare decât zăpada mă voi albi". Cât de puternică e, literar vorbind, această frază concisă, fără artificii, din care curge toată literatura zăpezilor, a păcatelor, a ispăşirii! De la Villon, cu zăpezile lui de altădată, şi până la Albă-ca-Zăpada a Fraţilor Grimm sau până la contemporanul Peter Hoeg, Cum simte domnişoara Smila zăpada, de la Alesul lui Thomas Mann la minunat de păcătosul Goldmund, al lui Hesse. Nici o reluare, nici o dezvoltare ulterioară nu are forţa aceasta dintâi a cuvântului, a primelor - ca să nu spun primitivelor - figuri de stil. Au calitatea de a nu se toci, de a nu deveni clişee, pe care numai cea dintâi rostire o are.
Am ales însă din toată Biblia doar cele patru Evanghelii din motivul pe care ţi l-am spus, în treacăt, săptămâna trecută. În toate hotelurile din Occident găseşti, pe noptieră, Noul Testament. Să presupunem că un turist ale cărui raporturi cu credinţa nu mă privesc, întrucât ţin de cea mai adâncă intimitate, că un turist ajuns singur într-o cameră de hotel citeşte cele patru Evanghelii. Care dintre ele e cea mai convingătoare, literar vorbind, care-l învăluie cel mai puternic? M-a atras ideea a patru versiuni pentru aceleaşi întâmplări şi, recitindu-le în şir pe toate patru, mi-am spus că mă pot încrede, pur şi simplu, în och
