Acum 40 de ani, în duminica de 23 februarie 1969, murea la Londra Constantin Silvestri. Muzician total, avusese parte de o viaţă agitată, curmată prematur, cu trei luni înainte de împlinirea a 56 de ani. Deşi îşi trăise ultimii ani în Anglia, ca dirijor de succes al apreciatei Bornemouth Symphony Orchestra, iar dispariţia îi fusese deplânsă ca o tragedie pentru lumea muzicii, aceasta din urmă nu s-a precipitat să-i onoreze memoria. Probabil că însuşi contextul nu era propice: la apo­geul noilor sonorităţi purtând marca Beatles (graţie orchestratorului din umbră George Martin), Rolling Stones, Jimi Hendrix Experience, Cream etc., într-o perioadă când Miles Davis se convertea (şi îi acomoda pe melomani) la "electric jazz", Silvestri putea apărea drept reprezentantul unei concepţii muzicale revolute, dacă nu cumva muribunde. Era epoca radicalismelor contestatare "şaizecioptiste". Cine să-şi mai amintească de faptul că exilatul român îşi începuse cariera ca autor al unor compoziţii iconoclaste, în răspăr cu ambianţa nu prea favorabilă avangardelor muzicale predominantă în patria sa?

Din fericire, către finele secolului 20, remarcabila pianistă (româncă stabilită la Londra) Anda Anastasescu a acţionat decisiv pentru corijarea injustei uitări: pe de-o parte a fondat ceea ce avea să se numească The Con­stantin Silvestri International Festival and Concerto Competition, iar pe de alta şi-a capacitat soţul, remarcabilul jurnalist-muzicolog John Gritten, să conceapă monografia intitulată A Musician Before His Time - CONSTANTIN SILVESTRI - Conductor, Composer, Pianist (Warwick Editions, London, 1998). Volumul, rezultat al unor îndelungate şi minuţioase cercetări, e tipărit în condiţii grafice ireproşabile, are aproape 300 de pagini şi etalează un interesant aparat documentar şi iconografic. Singurul biograf anterior al lui Silvestri, Eugen Pricope, reuşise să p