Chiar dac a nu tocmai usor, unele animale se lasa totusi invatate sa faca lucruri ce nu le stau in comportamentul obisnuit, iar rezultatul il vedem uneori expus in arenele circurilor: maimute intrecandu-se in strambaturi si giumbuslucuri, elefanti facand echilibristica intr-un picior, caini care joaca fotbal cu baloane colorate, lei si tigri sarind prin cercuri de foc. Dresura „prinde" in special la animalele aftate pe treptele mai de sus ale evolutiei, fiindca deprinderile pomenite au nevoie de suportul unei inteligente ceva mai avansate pentru ca omul sa le poata crea in mod eficient, folosindu-le in interesul sau.
Cercetatorii de la Wood’s Hole si-au propus sa produca la pesti un reflex de hranire de felul celui creat de biologul sovietic I. P. Pavlov la cainii sai, care salivau abundent, cu imaginea ciolanului profilata in minte, indata ce experimentatorul suna dintr-un clopotel. Pestii de tip „pavlovian" ar urma sa fie deprinsi, tot printr-un semnal sonor, sa se adune intr-un anume loc unde li se administreaza sistematic hrana. Odata realizata aceasta deprindere, pestii din crescatorii ar putea fi eliberati in apele Atlanticului, sa se hraneasca si pe cont propriu, scutindu-i astfel pe piscicultori de un apreciabil efort financiar destinat hranirii lor integrale. In felul acesta, pestii si-ar atinge dimensiunile si greutatea corespunzatoare cerintelor pietii intr-un mod aproape natural, sfarsind in cele din urma in plasele care-i asteapta periodic la locul-capcana, unde antrenamentul ii va face sa revina continuu.
Asta in teorie. Metoda „clopotelului" pentru pesti pare deocamdata mai interesanta pentru cercetatori decat pentru piscicultori. Ambele categorii de persoane trebuie sa tina cont de faptul ca, odata eliberati in apele oceanului, pestii de crescatorie ar putea sa se intoarca sau nu acolo unde au fost invatati sa revina
