Cum ar fi viaţa noastră sexuală dacă nu am vorbi? Această întrebare ocupă un loc central în volumul „My Unwritten Books“, lansat de lingvistul francez George Steiner.

George Steiner, lingvist şi profesor de literatură comparată la numeroase universităţi europene, a acordat o atenţie specială limbajului intimităţii maxime între doi îndrăgostiţi, limbaj fără de care iubirea îşi pierde parcă din farmec. Întrebarea lui Steiner nu este deloc întâmplătoare, pentru că, atunci când facem dragoste, sau cel puţin înainte, vorbim. De altfel, Giovani Giacomo Casanova, unul dintre cei mai mari aventurieri ai tuturor timpurilor, cunoscut şi cu titlul de nobleţe Cavalerul de Seingalt, a fost înainte de toate un poliglot, care îşi seducea „victimele“ în diferite limbi, începând chiar cu latina. E clar: cuvântul vine înainte de toate. Când Marianne de Charpillon îl înnebuneşte efectiv cu refuzul său în ceea ce priveşte orice tentativă de apropiere sexuală, Cavalerul de Seingalt este profund jignit pentru că aceasta „nici măcar nu-i răspunde“, el fiind rănit mai ales de tăcerea acesteia. Ca şi Casanova, Steiner este tot un poliglot. Născut la Paris, el a fost educat în trei limbi (franceză, germană, engleză), pentru ca mai apoi să înveţe şi italiana, din dorinţa de a citi literatura, începând cu Divina Comedie a lui Dante.

Iubiri de demult

După ce face apologia iubirii fără cuvinte, Steiner trece la exemplele practice, enumerând experienţele trăite pe propria piele. El povesteşte, de exemplu, despre S., care, în timp ce se dezbrăca, obişnuia să cânte o melodie nemţească despre un măcelar ameninţat cu castrarea. Ch., şi ea tot nemţoaică, atunci când ajungea la orgasm, îl invoca pe „Sankt Nepomuk“, sfântul care avea o statuie undeva în Tiol, în care este reprezentat cu un deget de dimensiuni neobişnuite. Lista cuceririlor continuă cu V., o austriacă fo