Francisc Valkay, coregraful a numeroase spectacole puse în scenă la Teatrul Liric „Elena Teodorini“ sau Teatrul Naţional, a revenit din nou pe meleaguri olteneşti pentru a da viaţă unor noi idei.

„Niciodată nu sunt mai trist decât în seara unei premiere, pentru că spectacolul pe care l-am născut nu mai e al meu, e al lor, iar eu sunt primul care îl înşel, pentru că deja mă gândesc la următorul“. Este sentimentul creatorului de spectacol şi al lui Francisc Valkay. Astăzi, rodul muncii sale se numeşte „La Traviata“, mâine, altul se va naşte în paşi de tango.

O poveste începută frumos

Colaborarea lui Valkay Francisc cu Teatrul Liric „Elena Teodorini“ a început în 1985. Lumea culturală nu-i era străină, căci, în 1981, pe scena Teatrului Naţional „Marin Sorescu“ se monta, cu o coregrafie semnată de Francisc Valkay, cu Smaragda Olteanu şi Valeriu Dogaru, „Pofta de cireşe“: „Prima mea întâlnire cu Craiova a fost în 1981, când, la Teatrul Naţional, datorită lui Remus Mărgineanu, am fost invitat să fac coregrafia unui spectacol pentru mine emblematic, cu două personaje. Este vorba despre «Pofta de cireşe», care s-a jucat cu Smaragda Olteanu şi cu Valeriu Dogaru. Imaginaţi-vă că în ’81 am avut aşa un curaj, încât am pus două persoane într-un spectacol de două ore. Au cântat cu orchestră în spate, cu microfoane suspendate, pentru că nu erau alte posibilităţi de captare a sunetului. Au dansat două ore. A fost un spectacol în care au fost supuşi la un efort fizic şi intelectual nemaipomenit. A fost o performanţă. N-am cum să uit acel început“.

Apoi a venit colaborarea cu Teatrul Liric, „când Migry Avram Nicolau m-a invitat să facem împreună «Marry Poppins», eu având alte două montări de «Marry Poppins», dintre care la una am făcut şi regia, şi coregrafia, la Opera din Cluj. Sunt amănunte legate de «Marry Poppins», pentru că după aceea au mai