Adrian Nastase a devenit penibil. A venit la joi la Inalta Curte de Casatie si Justitie cu acelasi discurs uzat care, in pofida acuzatiilor dure lansate la adresa eternilor inamici, Traian Basescu si Daniel Morar, seamana tot mai tare cu un scancet de victimizare.

De fapt, Adrian Nastase ar fi trebuit sa fie foarte multumit de ceea ce s-a intamplat joi: a inceput procesul in cadrul caruia isi poate dovedi nevinovatia si poate demasca manevrele ticaloase comise impotriva sa la ordin politic. Ce altceva isi poate dori un nevinovat decat sa scape de acuzatii si sa-si striveasca detractorii?

Un nevinovat, da, insa toata atitudinea lui Adrian Nastase conduce spre contrariul. Adrian Nastase se comporta cu un om vinovat si las.

Daca are nimic de ascuns, de ce nu a procedat aidoma lui Traian Basescu si Miron Mitrea, deputatii care au demisionat din Parlament pentru a se pune la dispozitia anchetatorilor? "Mi-era rusine sa ma tot ascund in spatele Parlamentului", a marturisit Miron Mitrea.

Poate ca nu a fost nicio rusine, ci doar calcul politic pragmatic. Exemplul lui Traian Basescu a aratat ca o asemenea miscare radicala, echivalenta, practic, cu o iesire la lupta, are mult mai mare succes in ochii electoratului, decat vaicareala din mijlocul ograzii Parlamentului, unde anchetatorii n-au acces.

Fie ca Adrian Nastase nu si-a facut corect acest calcul politic, fie frica lui Justitie e chiar mai mare decat imperativele pragmatismului politic.

Sunt gata sa-l cred pe Adrian Nastase ca este nevinovat, ca este o victima politica, insa nu pot sa fac asta decat daca cel putin o instanta de judecata ii va confirma nevinovatia.

Dar pentru a primi o astfel de confirmare izbavitoare, Adrian Nastase trebuie sa treaca printr-un proces care sa spulbere pana la ultima suspiciune.

Se plange fostul