În ultimii ani înainte de Revoluţie, se înfiinţaseră pe lângă întreprinderile mari aşa-numitele grădini de zarzavat, din care trebuia să se aprovizioneze cantina, musai cu jumătate din cantitatea de zarzavat de care avea nevoie.
Şi, conform "indicăţiilor" preţioase, eram obligaţi să prestăm munci agricole pe lotul repartizat întreprinderii, undeva pe şoseaua Prelungirea Ghencea. Minunata grădină, pentru care se construise o frumuseţe de gard metalic, se forase un puţ şi se înfiinţase un post de paznic întrucât hoarde de "întunecaţi" din zonă se autoaprovizionau sărind gardul, lăsând "în foame" oamenii muncii –, trebuia îngrijită. Udarea, plivirea de ierburi invadatoare, rărirea, săparea erau operaţiuni tehnologice pe care noi, TESA, trebuia să le efectuăm fără cârtire. Dacă nu... "treceţi la turnătorie ca formatori!". Şi cum în turnătorie mai mult încurcam decât munceam şi formatoarele de meserie se umpleau de nervi, pentru că nu-şi puteau termina treaba din cauza noastră, başca mizeria şi nisipul care ne intra peste tot, preferam G.A.Z.-ul industrial (nu "grădina agricolă de zarzavat" din unităţile militare). Cu echipamentul "de scandal", constând în troci (încălţăminte scoasă din uz), trening ponosit şi, după caz, basma sau bască, ne prezentam dis-de-dimineaţă la poarta fermei. După ce se făcea apelul, treceam la echipare şi la împărţirea utilajului agricol ce consta într-o săpăligă. Ni se indica locul unde trebuia să "săpăligăm", precum şi modul de folosire a utilajului, să nu putem spune că nu ni s-a făcut instructajul de protecţie a muncii. Cu instrucţiunile în minte, ne năpusteam asupra lotului respectiv, care avea, cu aproximaţie, forma şi dimensiunile unui mormânt plin de plăntuţe, unele semănau cu pătrunjelul, altele cu mărarul, ascunse printr-o pădure de pir. Stupefacţia avea asupra noastră efectul împietririi şi primeam ime
