Chiar dacă au trecut 20 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989, mulţi dintre noi îşi amintesc încă de bancurile savuroase despre Tovarăşu' şi Tovarăşa, şoptite pe la colţuri, care au reuşit să ne facă să zâmbim, în ciuda situaţiei dramatice din jurul nostru.

Glumele din timpul comuniştilor au făcut istorie, indiferent că erau „şoptite“ în România, URSS, Cehoslovacia sau Ungaria. Bancuri seci precum: „Ce e mai rece decât apa rece în Uniunea Sovietică? Apa caldă“, sau clasice, de tipul: „O femeie bătrână merge în vizită la Grădina Zoologică din Moscova. Văzând pentru prima dată o cămilă, bătrâna spune şocată: «Uite ce i-au făcut bietului cal bolşevicii ăia nenorociţi»“, au rămas în memoria tuturor celor care au trăit acele vremuri. Într-un amplu reportaj difuzat de BBC, este prezentat şi unul dintre ultimele bancuri care au circulat în URSS pe vremea lui Mihail Gorbaciov. „O coadă imensă în faţa unui magazin din Moscova, unde se vinde vodcă. Exasperaţi, oamenii dau vina pe Gorbaciov. Unul dintre ei, care stă la coadă de câteva ore, răbufneşte şi spune răspicat: «Nu mai pot! Mă duc la Kremlin şi îl omor pe Gorbaciov». Şi pleacă. După o oră, se întoarce necăjit la coada care s-a mişcat doar câţiva metri. «Ei bine, l-ai ucis?». «Nu, acolo era o coadă mai lungă decât aici»“. În opinia lui Ben Lewis, documentarist la BBC, care a adunat aceste bancuri în cartea „Hammer & Tickle“, glumele erau atât o formă de rezistenţă, cât şi o supapă de defulare.

Râs amar

În Rusia, astfel de bancuri erau amare, însă în ţările aflate sub influenţa sovietică, precum Cehoslovacia sau Ungaria, ele deveneau de-a dreptul sarcastice: „Ştii cum vin sovieticii în vizită la prieteni? Cu tancul“. Ele erau ca o supapă de defulare deseori tolerată de regim, de vreme ce chiar şi membrii nomenclaturii şi le povesteau, şi asta încă din 1921: „Un membru de partid pove