Bucureşti-Rio de Janeiro via Paris, zburând spre soare, la propriu şi la figurat. El se duce spre vest, eu după el. El ajunge la Rio, hop şi eu. Tocmai cât să îl văd apunând barazilian, după ce îl văzusem răsărind pe Otopeni.
1 /. În timp ce respir aerul serii tropicale care mă îmbată mai tare decât orice iarbă, Rio de Janeiro mă întâmpină cu un şofer excentric care duce autobuzul dinspre aeroport spre cartierul Botafogo în scârţâit de roţi şi accelerări în curbe. Aveam să aflu în zilele următoare că nu este ceva neobişnuit, ăsta e modelul în Brazilia, la urma urmei ţara de baştină a lui Ayrton Sena.
La pas, după apusul soarelui, prin Rio, 20 de minute de la staţia de autobuz până la Green Hostel de pe Rua Guilhermina Guinle. Rio de Janeiro e vestit, zice-se, ca un oraş periculos. Favelas se numesc aceste cuiburi ale violenţei pe care le pomenesc partizanii sus numitei descrieri. Mă întreb, însă, ce poftă ar avea cineva care vine la Bucureşti să viziteze tocmai Ferentariul?
Totuşi, dacă asemenea poftă există, agenţii de turism din Rio oferă curioşilor tururi prin favelas, dintre care unele sunt pur şi simplu cartiere sărace, pitoreşti prin construcţia lor aparent fără străzi, şi case îngrămădite unele peste altele pe arcurile dealurilor, cu ferestre oarbe şi faţade căzute, dar colorate vibrant. Cariocas (n.r. carioca - locuitor din Rio de Janeiro) sunt maeştri ai graffiti-ului, printre altele.
Legături amoroase negociate deschis
Desigur, nici călătorul povestitor nu vine dintr-un oraş de turtă dulce, şi poate că asta i-a antrenat oarecum bunul simţ al lucrurilor. Astfel că, pentru un român care doreşte să ajungă în Rio, oraşul, departe de a fi ameninţător, îl întâmpină cu prietenie, numai organismul să îl ţină dacă vrea să profite de toate deliciile propuse, fie ele legale sau ilegale.
