In contextul vizitei ministrului de Externe Cristian Diaconescu la Moscova, dar si a "dialogului" recent dintre Romania si Rusia pe tema gazului, ma gandeam ce mai face tezaurul Romaniei?

Mai traieste, daca traieste bine, cum ii e, in general, dupa 93 de ani de vietuire printre rusi.

Dupa oferta de nerefuzat plagiata de Putin din "Nasul", cand liderul de la Kremlin a reusit sa concentreze intr-o singura privire glaciala si moarta esenta Rusiei de calcatoare pe cadavre, mi-am amintit, pe langa tezaur, si de conductele intregi de gaze si petrol cu destinatia Rusia de pe vremea lui Ceausescu.

Ironia sortii, poate acelasi gaz pe care acum il cumparam la cel mai ridicat pret din intreaga Europa... Ironia sortii, cum spuneam.

Trimiterea tezaurului in Rusia in 1916-1917 ramane, poate, cel mai bun exemplu de naivitate, ca sa fiu "politically correct", politica ce nu cred ca are echivalent in peste 2.000 de ani de istorie. Asta mai ales cand situatia interna a Rusiei era, pe atunci, deplorabila - revolutia bolsevica din octombrie 1917 -, si, poate cel mai important, se stia caracterul rusilor - nu dau nimic inapoi niciodata si nu isi respecta angajamentele.

Ce nu poate nici intr-o mie de ani sa fie argumentul solid al acestei hotarari este relatia de rudenie dintre casa regala a Romaniei si cea a tarului Rusiei.

Ma intreb cat de tare tremurau picioarele clasei politice romanesti de atunci la gandul saraciei daca a fost in stare sa trimita, intre 12 si 14 decembrie 1916, in gara Iasi, 17 vagoane incarcare cu 1.738 casete, in care se afla depozitat aurul BNR, detinut sub forma de lingouri si monede diverse in valoare totala de 314.580.456,84 lei aur.

La acestea s-au mai adaugat doua casete, continand bijuteriile Reginei Maria, evaluate la 7.000.000 lei aur. La terminarea operatiunilor de incarca