SIMBOL • AMULETA NINSĂ CU NEA DE FLOARE
A nins cu nea de floare – scrie Ion Pillat în poema sa închinată Mărţişorului. De când ne ştim pe aceste meleaguri, Mărţişorul este un simbol al bucuriei, al tinereţii sufleteşti, al întâlnirii rituale cu Primăvara. Primăvară a naturii, Primăvară a speranţei din sufletele noastre.
Acest mic talisman pe care, la fiecare 1 Martie, îl dăruim celor dragi. Sărbătoarea Mărţişorului este, prin excelenţă, o sărbătoare specifică a acestor meleaguri, urcând spre noi din timpuri îndepărtate. Astfel, cele mai vechi dovezi ale tradiţiei Mărţişorului, aflate de arheologi la Schela Cladovei, judeţul Mehedinţi, datând de peste 8.000 de ani, pot fi considerate ca primele mărţişoare. Sunt pietre de râu având urme de vopsea albă şi roşie, iar împletirea acestor culori ar fi un semn al naşterii şi, deopotrivă, al renaşterii vieţii. Cele două culori au primit semnificaţii diferite, dar cel mai adesea se consideră că, în vreme ce roşul simbolizează vitalitatea femeii, albul dă veste despre înţelepciunea bărbatului.
ROSTURI. Întâia mărturie scrisă despre Mărţişor ne-a venit de la Iordache Golescu, în vreme ce prima cercetare aplicată asupra sa i se datorează folcloristului Simion Florea Marian. În cartea "Sărbătorile la români", acesta vorbeşte despre obiceiul pe care îl întâlnise în Moldova, în Muntenia şi în Dobrogea, potrivit căruia părinţii legau de 1 martie copiilor la gât sau la mână o monedă de argint ori de aur. Moneda era legată cu un găitan făcut din două fire răsucite din mătase roşie sau albă, dar puteau fi mai multe fire de argint şi aur. Podoaba se numea mărţişor, martigus sau mart. Trebuia să le poarte noroc celor care îl purtau pentru tot timpul anului, aşa încât aceştia să întâmpine venirea primăverii curaţi ca argintul. Cât priveşte rosturile tainice, tot Simion Florea Marian notează că "serveşt
