PESTE TIMP • JURNALUL UNUI DRUM ÎN AUSTRIA CU BĂIATUL MEU.

Nota autorului: Am marcat cu paranteze drepte paragrafele care mi-au fost cenzurate la apariţia cărţii.

Carte apărută în 1981 la Editura Sport-Turism; grafica: Andrei A. Păunescu

Am început deci azi, 3 ianuarie 1979, cartea de fapte şi gânduri.

19 ianuarie 1979 (n.r. – continuare)

– Da, cred că da, pentru că n-ar fi corect să rămân acolo, pentru că, de altfel, am şi stat, uite, aproape şase ani, chiar şase ani vor fi la 1 februarie, peste două săptămâni.

ş– Nu, tati, nu face asta.

– De ce, Andrei? Nu ţii minte că ţie nu-ţi păsa, ba chiar dispreţuiai locul meu de muncă?

– Tati, eram învăţat de mama să te urăsc, dar dacă ai şti ce dor îmi este să mergem la redacţie! Aş muta şi clasa, şi casa la matale la redacţie. Îmi place.

– Nu, Andrei, trebuie să plec de la Flacăra. Acum revista este bună, are un drum al ei.

– Tocmai de aceea, tati, nu trebuie să pleci, pentru că e bună. Matale ai făcut şi oamenii să fie mai buni, de exemplu, pe mama, şi acum s-a întors împotriva matale, pentru că ai făcut-o bună şi crede că nu se mai poate întoarce la rău, crede că nu mai poate fi adusă la starea de unde a plecat şi de-aia a vrut să-ţi facă rău, ca să nu mai poţi face pe altcineva bun ca dânsa, şi aşa a stricat totul.

– Nu ştiu, Andrei, dar trebuie să plec de la Flacăra.

– Nu, nu vei pleca cu nici un chip.

– De ce?

– Nici nu e bine să pleci, tati, pentru că Flacăra, aşa bună cum ai făcut-o, se va întoarce împotriva matale ca şi mama şi nici nu va mai recunoaşte că matale ai făcut-o bună.ţ

Aici, în Mexico Platz, după cum de altfel şi ştiam de la câţiva dintre cei cu care vorbisem, se poate pălăvrăgi în toate limbile pământului.