Organizatia Transparency International defineste coruptia intr-un sens foarte general si oarecum unitar, desi manifestarile acestui fenomen sunt diverse. "Coruptia, in sens larg, reprezinta folosirea abuziva a puterii incredintate, fie in sectorul public, fie in cel privat, in scopul satisfacerii unor interese personale sau de grup." O asemenea descriere a subiectului are in vedere, in calitate de criteriu central, folosirea puterii, vizandu-i astfel numai pe aceia care o detin in mod legal. Poti fi insa foarte bine un mic slujbas abuziv situat pe scarile inferioare ale reprezentativitatii, poti fi un amarat de birocrat cu cinci copii acasa, salariu insuficient, bun la suflet si dornic sa ajuti pe toata lumea, dar, mai ales, terorizat de ideea de a pleca de la serviciu cu buzunarele goale, neavand ce le darui copilasilor care te asteapta in prag nerabdatori…
Beneficiind de atatea trasaturi profund umane, comune omului dintotdeauna – grija fata de propria familie, dorinta de a-ti bucura copiii –, esti oare mai putin corupt? Nu tocmai. Daca modalitatile de a raspunde acestor imperative interioare sunt acceptarea mitei, abaterea de la codul etic al institutiei si de la conduita prevazuta in fisa postului, decizia luata pe cont propriu ca unii dintre solicitantii care vin la tine sunt mai… egali decat ceilalti, atunci nu mai incape nici un dubiu. Micul vrajitor este un corupt. Poate fi vorba despre ceva minuscul, aproape ridicol – ca, de pilda, taierea biletelor la intrarea de la strand –, dar faptul in sine s-a produs.
Nu, nu este vorba de putere aici. Coruptia se cuvine definita mai curand ca abatere de la o tabla de valori morale, exprimate de codurile comportamentale in toate meseriile si manifestarile presupuse in raport cu spatiul public. Cel care isi bate nevasta, cel care sterpeleste cativa lei din portmoneul mamei, cea care isi minte neru
