Aurel Mitran fiind un "mitică" (în adevăratul sens al cuvântului), iar Ciocu – singurul folkist al Bucureştiului, "lipitura" s-a produs de la sine.
Ce-ar fi dacă ar face un spectacol având ca temă Capitala, despre care Mircea Vintilă cântă de atâţia ani?! "De ceva timp, plănuim să facem un concert extraordinar. Ciocu este singurul folkist care cântă despre Bucureşti... Despre Strada Popa Nan, despre Hanul lui Manuc, despre Calea Vitan, Universitate, Obor (vezi «Dragă Miruna»). Şi el este un bucureştean par excellence. Deşi casa unde s-a născut, pe Calea Plevnei, a fost demolată....", spune Mitran. Dar cum atât impresarul – domnul Mitran – cât şi artistul – domnul Vintilă – se grăbesc întotdeauna încet, îşi tot spun că mai au timp să-l facă! Amândoi se lasă, probabil, conduşi de principiul lui Dostoievski, şi anume: "timpul meu îngăduie, timpul îmi aparţine numai mie". Ne dorim ca cei doi "mitici" să nu ajungă să spună precum olteanul Marin Sorescu: "Mie mi s-a omorât timpul, Onorată instanţă".
FĂRĂ DUŞMANI. Ciocu Vintilă conduce foarte încet, foarte atent. El, de altfel, aşa şi trăieşte. "A avut o perioadă mai agitată în viaţă, dar el este genul anglo-saxon. Când a ajuns la concluzia că trebuie să aibă alt sistem de viaţă, a întors clepsidra şi a luat-o de la capăt. A făcut atât de multe într-o viaţă de om! Nimeni nu poate să descrie maliţiozitatea zâmbetelor lui Cioculeţ. El vinde poveşti. Şi nici măcar nu întreabă cât costă. Niciodată n-a spus eu vreau atâţia bani, deşi el se impresariază pe el", depune mărturie Aurel Mitran.
Când a început "amorul" cu Cioculeţ? "În 1980, m-am nimerit într-o vacanţă de-a mea de teatru într-un turneu de-al lor, al Cenaclului Flacăra. De comun acord cu Nicu am stat în acelaşi hotel, în Eforie Nord. Ne-am văzut la o masă prelungită şi ne-am plăcut. Fiind un tip mai sărit ca mine la vârstă,
