Nu stiu daca Elena Basescu ar putea ajunge vreodata un politician de marca. Nu da semne, insa un start neconvingator nu este decat o premisa ce poate fi depasita prin multa munca, dupa cum multa lectura poate rezolva si deficientele ei de vocabular si gramatica.

Poate ca in ani de eforturi sustinute, de munca la baza organizatiei, dupa ce va fi tocit cateva perechi de pantofi umbland prin organizatie si discutand cu fiecare om ce-i iese in cale, dupa ce va fi citit, cu creionul in mana, tomuri de carti despre politica si mari politicieni, Elena Basescu ar putea deveni un remarcabil (euro)parlamentar roman.

Deocamdata este insa foarte departe de asa ceva, pentru ca nici macar nu a inceput titanica munca ce ar trebui sa preceada si sa pregateasca o candidatura. A capatat insa candidatura.

Veti intreba, probabil, cati dintre europarlamentarii romani au depus o asemenea munca inainte de a se aseza in actualele demnitati? Aproape niciunul.

Atunci de ce am avea asemenea pretentii de la Elena Basescu? Pentru ca ea face, teoretic, parte din generatia tanara care ar trebui sa reformeze aceasta clasa politica, in primul rand curatand-o de amatorismul, imoralitatea si superficialitatea care-i sunt acum caracteristice.

Pentru ca Elena Basescu este exact fiica omului care si-a facut din aceasta reforma a clasei politice, cel putin la nivel declarativ, un obiectiv de prim rang.

Cu atat mai dezamagitoare este candidatura anuntata de Elena Basescu, o candidatura care mai da o lovitura grea sperantelor de reforma politica intemeiata pe meritocratie.

Elena Basescu este o tanara mediocra, in mod cert necoapta, fara niciun fel de proiect politic vizibil, cu un discurs adesea lamentabil. La fel ca ea sunt zeci, poate sute de tineri in PD-L.

De ce nu ar fi ajuns ei pe lista eligibila a partidul