Intersecţia Ştefan cel Mare – Barbu Văcărescu, la 50 de metri de Inspectoratul General al Poliţiei, staţia Tunari, ora 7:45, sensul spre Băneasa. Demenţă în staţie, în trafic. Autoturismele merg pe şine, tramvaiul stă la rând, ca peste tot unde strada e îngustă şi are doar două sensuri.
Şuţii, doi sau trei, când nu atacă în haită, au un dispecer. Nu bate la ochi, îmbrăcăminte şi comportament decent. Prospectează staţia, evaluează expert populaţia, conduce discret operaţiunea. Ajută bătrânii, le ia pulsul genţilor, îi evaluează, dă întâietate femeilor. Ca la incendiu. Are chiar farmec şi pare singurul fără treabă din toată staţia. Privirea îi alunecă neglijent de la un călător la altul. România e o ţară liberă, dar mai ales sigură, conform declaraţiilor lui Tobă, şeful Poliţiei Române.
Mă urc pe la ultima uşă, îmi asigur spatele şi taşca. Am o oarecare experienţă. Sunt un cetăţean căruia i s-a tăiat de două ori taşca, la film pe Eminescu, şi în tramvaiul 5, i s-a furat roata de rezervă, în Parcul Ioanid, şi parbrizul Peugeot-ului parcat în faţa casei. Aproape lipit de mine, unul pirpiriu, geacă alb-albastră, glugă trasă, nas turtit de boxer, privire decisă. Tipul cu farmec se apropie de el şi-i aruncă într-o doară, să nu te prinzi că se cunosc: "Ai văzut, ăla de la mall e gabor… la Braşov". Văzuse în ziarul unuia aşezat pe scaun: "Bătăuşul de la Plaza e agent de poliţie". Boxeurul: "Trebuie să facă ceva, le dă ăia o leafă".
Insul amabil pleacă de-a lungul vagonului, aer dezinteresat, mâini înfundate în pardesiu. După un minut îl urmează boxerul. La Billa, boxerul coboară cu geaca puţin umflată, ca un început de gravidie. Cu mâinile în buzunare ţinea ceva sub geacă. Staţia de la Porsche, intersecţia cu Pipera. Tipul agreabil ajunge din nou în spatele tramvaiului. Tocmai urcaseră trei fete şoubiz, genul "fată, mă leşi
