Am aflat că e falsă teoria cum că bolile de prostată sunt boli ale bătrâneţii. Şi asta fiindcă, fără să fie tumori canceroase sau necanceroase, bolile de prostată, prin inflamaţii şi infecţii, sunt răspândite şi în rândul bărbaţilor până la patruzeci de ani.

Explică aceste prostatite asist. univ. dr chirurg Cristian Surcel, de la Centrul de Transplant Renal şi Chirurgie Urologică Fundeni, coordonat de prof. dr Ionel Sinescu.

Tumorile sunt creşteri de ţesuturi, formaţiuni apărute în prostată. Cele necanceroase se numesc adenom de prostată: o hiperplazie benignă, cu alte cuvinte mărirea în dimensiune a prostatei. Tumorile în prostată pot fi însă şi canceroase. Se pune întrebarea dacă un adenom de prostată, prin trecerea timpului, se poate transforma din necanceros în cancer? Până acum nu s-a dovedit că adenomul e un factor de risc pentru cancerul de prostată. Din pricina adenomului nu se moare în mod direct, deşi în cazurile rare se complică cu insuficienţă renală, pot apărea şi decese. Dar din cancerul de prostată cu forme agresive se moare.

Pacienţii mai tineri au nenorocul de a face mai des cancere cu forme agresive. Dar să vedem ce înseamnă prostatitele, adică inflamaţia prostatei fără tumori. Prostatitele, adică inflamaţiile şi infecţiile la prostată, sunt foarte frecvente la bărbaţii până în patruzeci de ani. În prostatitele acute apar dureri în penis, în testicule, în partea de jos a abdomenului, numită perineu. Aceste dureri sunt însoţite de febră şi frison, bolnavii făcând greu pipi sau chiar blocându-se urinarea cu reţinerea completă a urinei în vezică. În aceste cazuri de retenţie urinară se introduce un cateter, o sondă mică, direct în vezică, pentru a ocoli prostata inflamată şi pentru a drena urina.

În prostatita acută generată de bacterii se fac antibiotice cel puţin şase săptămâni. Dacă se între