- Politic - nr. 266 / 2 Martie, 2009 Bugetul de stat pe anul 2009, s-a nascut greu. Motivele sunt mai multe, dintre care e suficient sa amintim doua: criza financiar-economica ce abia acum a zdruncinat din temelii veniturile din care se alimenta bugetul, vistieria goala si datoriile de miliarde de euro lasate de guvernul Tariceanu. Si astfel, Guvernul condus de Emil Boc (daca nu luam in seama promisiunile de protectie sociala facute de PSD), s-a chinuit saptamani in sir sa imparta putinii bani pe care se putea conta, cat de cat, ca se vor aduna de la contribuabili, cu speranta pe ajutorul ce urmeaza sa ni-l dea Uniunea Europeana, si aceasta tot mai saraca, datorita efectelor aceleiasi crize, care a spulberat finantele mondiale. Opozitia, in speta Partidul National Liberal, sustinut de UDMR, a propus circa 7.000 de amendamente (solicitand sume foarte mari pentru a satisface cerintele alegatorilor din colegiile electorale), cu toate ca stiau ca vor fi respinse de majoritatea parlamentara (din lipsa de fonduri) spalandu-se astfel pe maini de promisiunile facute in campania electorala. Vazand ca nu-i ies nici cum calculele _ cheltuielile fiind foarte mari, iar veniturile cu mult mai mici _, Guvernul Boc, sub presiunea sindicatelor din sectoarele publice care cer sa se respecte legea votata de Parlament, inainte de alegeri, a fost nevoit sa recurga la majorarea cu 3.3% (pentru angajator cu 2,3%, iar pentru angajati cu 1%), CAS-ul, pentru a face rost de banii necesari platii pensiilor. Aceasta masura loveste direct in punctul slab al firmelor _ lipsa acuta de bani fara de care nu-si mai pot continua activitatea si, in consecinta, sunt obligate sa reduca personalul, ingrosandu-se randurile somerilor. Efectul imediat, scaderea incasarilor la buget si incurajarea muncii la negru, a economiei subterane, care in ultimii ani s-au mai redus. Si astfel, printr-o masura cu ten