O primă constatare în retorica acestei crize: corul celor care propun o abordare "pozitivă", constructivă, bazată pe ideea că orice criză reprezintă, de fapt, o oportunitate pare a fi destul de firav. Cei care cred că orice criză este, înainte de toate, o nenorocire par a fi cu mult mai mulţi. Primii sînt mai senini " ei ştiu dintr-un discurs al lui Kennedy din 1959 că, în chineză, cuvîntul criză se scrie folosind semnele cuvintelor pericol şi oportunitate. Şi de aici, dă-i înainte cu discursul progresist, orientat spre viitor, mobilizator şi motivaţional. Care va să zică, orice criză conţine în ea germenele dezvoltării viitoare, al progresului şi al fericirii " totul e să-l cauţi bine sau, mai bine spus, totul e să priveşti criza convins fiind că undeva, pe-aproape, ascunsă deocamdată, germinează sămînţa dezvoltării prospere. În privinţa semnului chinezesc, care dă un brînci minţii noastre fermecate, în general, de etimologii şi încriptări asiatice uşor de decriptat, pentru că a spus-o JFK, puţini pun la îndoială informaţia. Kennedy nu ştia chineză, dar ce contează! O fi avut el experţii lui pe-aproape. Sinologii serioşi spun însă că semnul care, chipurile, ar însemna oportunitate şi care intră în alcătuirea scrierii cuvîntului chinezesc criză înseamnă, de fapt, punct crucial, răspîntie decisivă. Aşadar, dacă tot vrem să găsim sensul unui eveniment în complicata scriere chineză, am putea spune că o criză este fie pericolul ajuns la un punct crucial, fie atingerea unui punct crucial şi periculos.

Evident, criza actuală este o lecţie pentru toată lumea. Problema este aceea că fiecare înţelege din criză ceea ce era setat să înţeleagă, oricum. Din cîte pot vedea, această criză nu schimbă opţiuni, nu zguduie convingeri, nu provoacă revizuiri de Weltanschauung. Dimpotrivă, această criză ne confirmă, ne validează încă o dată, ne consolidează în convingerile ante