Greu de suportat uneori, adevarul nu mai poate fi unul singur. Ia forme total diferite, aproape fantastice, in functie de emitenti. Asa se explica neconcordantele marturisirilor unui acuzat, cu notitele din dosarul penal. Vasu Gheorghe Florin ispaseste o pedeapsa de 23 de ani pentru crima. El sustine ca victima i-a fost cel bun prieten, pe cand in dosar este consemnat ca si-a ucis mama.
Nu se stie daca minte detinutul ori daca datele din dosar sunt eronate. Cert este ca, la mijloc, e un omor. Incursiune in negura timpului
Ma prezentasem la inchisoarea, fosta de maxima siguranta, din Timisoara, ca sa mai culeg o spovedanie din randul celor uitati de timp. Nu stiam, ca in multe alte dati, povestea carui detinut o voi "scrijeli" in agenda. Vasu Gheorghe Florin s-a asezat pe scaunul de pe care s-au depanat alte sute de povesti de viata, marturisindu-mi ca n-a vrut sa-si ucida prietenul.
Cateva ore mai tarziu, aflam ca in dosarul detinutului victima aparea mama acestuia si nu un barbat, prieten sau nu al sau. Daca s-au facut greseli la dosar sau detinutul isi faurise o poveste - pe care se gandea ca nu o voi putea demonta -, pentru ca nu "da bine" in fata colegilor de celula sa fii ucigasul propriei mame, nu stim si nu putem dovedi.
Varianta detinutului este ca a fost un accident groaznic, generat de gelozia victimei si cei cativa litri de rachiu pe care il consumasera impreuna. Cu doar cateva ore inainte ca unul dintre ei sa moara, ucis. De zece ani se lupta Vasu cu amintirile legate de omul care i-a fost cel mai bun prieten timp de doua decenii. Dar "zebra" otelita ii aminteste la orice pas unde se afla si din ce cauza.
Totul a inceput in 1999, spune barbatul. Povesteste ca avea 26 de ani, lucra la o intreprindere de mecanica auto si locuia cu iubita in casa lui din Brasov. "Parintii imi murisera, iar sora mea plecase, din ’97, in Ital
