Cea mai frumoasă piesă compusă vreodată în România, spunea Liviu Tudan, este "Făt-Frumos" a lui Mircea Vintilă.
Dorian Ciubuc, fostul sunetist al trupei Roşu şi Negru (actualmente director general al Zonemedia Networks) şterge şi el colbul de pe câteva amintiri pierdute. "Eu îl ştiu pe Ciocu de mult mai multă vreme decât mă ştie el pe mine – îşi începe el evocarea. Pentru că eu, înainte de a mă ocupa de muzică, am fost la rândul meu spectator. L-am văzut pentru prima dată la Cenaclul Flacăra, dar înaintea perioadei când umplea stadioanele sau Polivalenta. Cred că era prin ’71-’72. Păunescu încă nu era «boss», era doar un membru al cenaclului"...
LA RAPSODIA. Întâlnirea şi colaborarea propriu-zisă s-au întâmplat însă ceva mai târziu. "Eu am început să mă ocup de muzică în 1976, când i-am cunoscut pe cei de la Iris şi am devenit membru al «Clubului de la ora şapte», al lui Relu Gherghel. Pe urmă, în ’80, am devenit sunetist al trupei Roşu şi Negru, alături de care, timp de 11-12 ani, am susţinut mii de spectacole. Tot atunci i-am cunoscut pe Ciocu Vintilă şi Mircea Baniciu care au fost, de-a lungul timpului, artiştii cei mai apropiaţi trupei noastre". După cinci ani de colaborare strict artistică, relaţiile lor au devenit şi mai stabile. "În ’85, şi eu, şi Ciocu ne-am angajat la Rapsodia Română. Ideea de a avea o carte de muncă, pentru a beneficia cândva de pensie, a fost a lui Liviu Tudan. Obligaţia era de a face, pentru Rapsodia, cinci zile de turneu pe lună, restul ne privea. «Echipa de şoc» a turneelor noastre era, la început, Roşu şi Negru, împreună cu Vintilă şi Baniciu, la care s-au adăugat, pe parcurs, Radu Gheorghe, Ştefan Hruşcă, Vasile Şeicaru, Victor Socaciu şi Carmen Rădulescu".
TRUBADURUL. După această creionare a contextului, Dorian Ciubuc a trecut la evocarea directă: "Ciocu este, în cel mai deplin sens al c
