Cel mai deranjant în modă nu e însă faptul că, o dată ce se retrage, te lasă expus zâmbetelor viitorimii, ci caracterul ei impersonal. Cei mai în vârstă îşi amintesc de fustele mini purtate de doamne sau domnişoare supraponderale, care încercau astfel să ţină pasul cu congenerele zvelte, cu un devastator efect estetic.
“Moda este o formă de urâţenie atât de intolerabilă, încât trebuie să o schimbăm din şase în şase luni”, spunea Oscar Wilde. Totuşi, nimeni nu ştie cum apare o modă, de obicei auzim de “tendinţe”. Tendinţele cui? Presupun că în fiecare an se întrunesc iluminaţii marilor case de “creaţie” şi în acele conclavuri se hotărăşte legea uniformei majoritare, care se preschimbă apoi în tirania gustului comun. (Adrian Georgescu)
Actori şi spectatori
Dacă ar fi după cum crede soţul meu, iar moda este un balaur totalitar şi spălător de minţi, cum se face că pe străzi vedem oameni îmbrăcaţi diferit, cu frizuri diferite, ascultând alte genuri de muzică? Poate pentru că moda nu înseamnă doar conformism, ci şi schimbare, adaptare şi exprimarea personalităţii. Lumea nu încremeneşte într-o ipostază, ci se înnoieşte permanent, iar fiecare poate să aleagă ce îi place şi ce i se potriveşte.
Iată un adolescent îmbrăcat în negru, cu zonele din jurul ochilor întunecate. Este, probabil, un “emo”. Cel îmbrăcat în ie, cu păr lung şi pantaloni evazaţi, este un “hippiot”. E posibil ca primul, peste câţiva ani, să arate precum cel de-al doilea şi invers, în funcţie de etapa pe care fiecare o parcurge.
Această multitudine de moduri de exprimare există pentru că mereu apare altceva, o locomotivă care trage mai departe garnitura de vagoane a trecutului. Ceva care mai întâi şochează, apoi devine curent, iar în final e aşezat la coada trenuleţului.
În orice domeniu, de la pictură până la cinemato