- Comentariu - nr. 267 / 3 Martie, 2009 Cand e criza financiara, ca acum, un singur lucru ar trebui sa primeze in numirea in functii de raspundere: valorile reale, calitatea celor de care depinde iesirea tarii din impasul economic. Din pacate, la noi, boala din fire nu (prea) are lecuire. "Competitia politica _ spunea fostul presedinte Ion Iliescu _ si naravurile care au insotit si insotesc alternantele la Putere, goana dupa functii si privilegii, clientelismul si nepotismul sunt elemente care impiedica realizarea unei politici coerente si promovarea valorilor reale care sa duca la eliminarea fenomenelor de parazitism social, exacerbate pe fondul existentei "capitalismului salbatic". Are Iliescu dreptate? Are, dar, daca ne amintim bine, si sub presedintia domniei sale clientelismul si nepotismul erau… in floare. Cum, de altfel, este si acum, in 2009. Atunci cand Emil Boc si-a mutat functionarii de la Primaria Clujului la Palatul Victoria s-a spus ca "este normal ca premierul sa-si desemneze o echipa de «intimi» cu care sa se consulte in cele mai importante probleme ale tarii si in care, in mod evident, sa aiba incredere". Dar, oare, intrebam noi, functionarii guvernamentali sunt mercenari ai interesului unei persoane sau ai interesului public? In realitate, de aproape douazeci de ani inca nu am putut sa aliniem o armata de inteligente apolitice, care sa fie pusa in slujba natiunii, indiferent de cine castiga, in ce fel, cand, cum, alegerile populare! Mai grav, vechea meteahna (fanariota) de numire in functie a unor persoane pe baza relatiilor de rudenie este departe de a fi disparut. Ca, in acest sens, una spunem, si alta… fumam, denota si urmatoarele. In martie 2004, Emil Boc, pe atunci presedinte executiv PD, anunta ca formatiunea sa va initia o propunere legislativa pentru interzicerea angajarilor si numirilor in unele functii pe baza relatiilor de rudenie.