25 februarie 2009, Aeroportul din München. Mai mulţi parlamentari în drum spre Kiev sunt opriţi la îmbarcarea în cursa Lufthansa, pe motiv că aveau paşapoarte diplomatice fără viză ucraineană, în timp ce o reglementare comunicată doar cu o zi înainte de autorităţile ucrainene prevedea că numai purtătorii de paşapoarte turistice sunt scutiţi de viză.

Cei în cauză urmau să participe la o importantă conferinţă dedicată relaţiilor dintre UE şi Ucraina. Unul era membru al Bundestag-ului. Un raţionament simplu conducea la concluzia că funcţionarii aeroportului se înşelau. Este ilogic ca paşapoartele simple să aibe un regim mai favorabil decât cele diplomatice; cu atât mai mult cu cât în trecut cetăţenii europeni deţinători de paşapoarte diplomatice fuseseră singurii scutiţi de viză pentru a călători în Ucraina. În realitate, Guvernul ucrainean extinsese scutirea de viză la toate tipurile de paşapoarte şi comunicarea acestei decizii trebuia să completeze mai vechea comunicare privind paşapoartele diplomatice iar nu să o înlocuiască. Fără a consuma timp cu verificarea, responsabilii germani au optat pentru o interpretare restrictivă şi au tratat ultimă comunicare ca singura valabilă, chiar dacă era vădit absurdă şi dacă aşa se creau probleme călătorilor. În faţa refuzului de a li se permite îmbarcarea parlamentarii au telefonat consulatelor ţărilor lor. S-a apelat la Bundestag şi la cabinetul ministrului german de Externe. S-a luat contactul chiar cu Parlamentul şi Guvernul ucrianean. Toţi au precizat că nu era nevoie de viză. Înţelegând eroarea şi cumpănind riscurile, doi funcţionari şi-au asumat răspunderea de a permite plecarea împricinaţilor: un responsabil pentru controlul paşapoartelor, originar din România şi o supervizoare a operaţiunii de îmbarcare, de origine ucraineană.

La scurt timp după urcarea în avion, românul s-a prezentat la p