Incitanta recenzie a Taniei Radu, Bizutaj de stat, axata asupra cartii Jurnal de camin de Zoltan Rostas si Sorin Stoica din numarul 8 (989)/2009 al revistei 22, ne-a pus pe ganduri si ne-a scos din sertarul amintirilor imagini fidele si reflectii pe marginea celor doua aspecte ale experientei de camin, pe care le-am cunoscut direct in viata noastra studenteasca, viata in caminul romanesc dambovitean si cea in caminul elvetiano-genevez.

Diferenta esentiala intre cele doua sisteme este si o nota de diferentiere societala: caminul occidental este adresat unei individualitati al carei principal scop este studiul si munca, mult mai putin petrecerea, kefu, bairamu, cu corolalul lor de activitati conexe, precum bautul in exces, agatatul, eventual drogurile mai usoare sau mai grele, bataile si adularea lui Guta etc. Caminul in Romania era si continua sa fie un prim contact cu multimea si traiul la comun, la gramada, un antrenament simpatic pentru ceea ce va urma, caci viata la bloc, in apartamentele pe care generosul stat le oferea oamenilor, dupa intrarea in campul muncii, se baza pe acelasi principiu fundamental al societatii comuniste: viata la (si in) comun cu ceilalti oameni ai muncii (eventual si cu ajutorul "organelor abilitate" si "indrituite"). In Geneva, atmosfera protestanta si capitalista determina o diminuare la minimum a unei dolce-vita studentesti, devenita celebra in spatiul romanesc, care isi imprima amintirea consecutiv asupra nenumaratelor generatii de romani si care se revarsa constant in depanarea, in diverse imprejurari, a amintirilor ce, intotdeauna, se invart in jurul aceleiasi teme: ce bine era cand eram student, ce prostii faceam, cat de inconstient eram etc. In Romania se poate avea o viata "misto" in studentie si pentru ca sistemul universitar romanesc este foarte lax si necompetitiv (aceasta este dovedita de nenumarate statistici, inclu