Undeva, la vreo 70 de kilometri de Veszprem, urcat pe nişte coline strambe, golaşe, despicate de drumuri şerpuite de care asfaltul bun şi durabil s-a lipit cu încăpăţânare, parcă pentru totdeauna, se lăţeşte oraşul Enying. O aşezare cochetă, unde fiecare colţ de stradă respiră aerul burghez al imperiului apus, în care trăiesc, laolaltă, dar niciodată în pace, ţiganii clanului Raffael şi maghiarii care, de nevoie, i-au primit în viaţa lor. E Undeva, la vreo 70 de kilometri de Veszprem, urcat pe nişte coline strambe, golaşe, despicate de drumuri şerpuite de care asfaltul bun şi durabil s-a lipit cu încăpăţânare, parcă pentru totdeauna, se lăţeşte oraşul Enying. O aşezare cochetă, unde fiecare colţ de stradă respiră aerul burghez al imperiului apus, în care trăiesc, laolaltă, dar niciodată în pace, ţiganii clanului Raffael şi maghiarii care, de nevoie, i-au primit în viaţa lor. E

Undeva, la vreo 70 de kilometri de Veszprem, urcat pe nişte coline strambe, golaşe, despicate de drumuri şerpuite de care asfaltul bun şi durabil s-a lipit cu încăpăţânare, parcă pentru totdeauna, se lăţeşte oraşul Enying. O aşezare cochetă, unde fiecare colţ de stradă respiră aerul burghez al imperiului apus, în care trăiesc, laolaltă, dar niciodată în pace, ţiganii clanului Raffael şi maghiarii care, de nevoie, i-au primit în viaţa lor.

Execuţia lui Marian Cozma a scos la iveală faptul că aici, în locul în care îşi duc zilele ceva mai mult de şapte mii de suflete, este bârlogul mafioţilor, al clanului ţiganilor care, într-un atac barbar, l-au răpus pe handbalistul român. Lumea e speriată şi nu prea are chef să stea de vorbă cu străini ca noi, care se interesează iscoditor de neamuri- le bătrânului Raffael. “Vedeţi- vă de drum! Sunt oameni răi, periculoşi, în stare de orice. Plecaţi!”, ne-au sfătuit câteva femei gârbovite, care ne-au ieşit în cale de cum ne-au