Problema câinilor vagabonzi pare a fi singura din Brăila care a reuşit să suscite un interes general. Ancheta iniţiată de ziarul "Obiectiv-Vocea Brăilei" a reuşit să totalizeze un număr de aproximativ 1.900 de voturi. Soluţiile propuse pentru rezolvarea problemei câinilor comunitari sunt trei şi sunt simple: 1. eutanasierea; 2. sterilizarea şi eliberarea pe străzi; 3. capturarea şi găzduirea în adăposturi.
Nu trebuie să fii nici foarte inteligent, nici deosebit de cult, nici vedetă rock şi nici mare iubitor de animale ca să-ţi dai seama că două dintre cele trei soluţii par a avea probleme. Eutanasierea, de pildă, oricum am privi-o, este un act de violenţă. Omul are o sensibilitate crescută faţă de orice acte de violenţă îndreptate asupra vieţii. Unii oameni, convinşi că aşa i-a făcut Dumnezeu, au o sensibilitate firească în faţa unei asemenea soluţii şi militează, chiar şi în situaţiile delicate şi contradictorii, pentru o soluţie care să excludă măcelul. Dar am o veste bună şi pentru darwinişti, cei convinşi că sunt nişte maimuţe evoluate: chiar şi cimpanzeii, care au dovedit în vreo câteva mii de ani că, până la urmă, nu-i interesează calculatorul, se îngrozesc când văd intrând prin pădurile lor o hoardă de oameni care împuşcă de-a valma orice formă de viaţă ce le iese în cale. A doua soluţie cu probleme, capturarea şi găzduirea în adăposturi, ridică, în primul rând, o problemă practică şi, în al doilea rând, o problemă de "etică". Problema practică rezidă din adevărul - spus fără ranchiună şi cu o doză de umor - că noi abia putem organiza cinci oameni într-o coloană, darămite să reuşim performanţa de a face să trăiască în limitele normalului vreo câteva mii de câini băgaţi între nişte plase. Cât priveşte problema "eticii", aici am o întrebare: câţi dintre dumneavoastră au văzut un adăpost pentru câini, executat cu "tehnică" şi "ştiinţă românească"? Eu a
